Conversatie (adaptata) pe care am avut-o la telefon acum 30 de minute:
(Eu incep dialogul)
– Alo !
– Salut, ce faci ma, unde esti ?
– Salut ! Sint acasa. Asta e alt numar ?
– Da.
– Dar cate numere ai tu ma ?
– Multe. Iesi in oras ?
– Unde ?
– In centrul vechi. La o bere.
– Mmmmmmmm, nu cred ca vin.
– Hai ma ca daca nu ne vedem azi, ne mai putem vedea peste o luna, ca plec din Bucuresti iar.
– Ma… sint putin racit si parca n-as veni. Dar vino tu la mine !
– A, nu ca eu ies in centrul vechi. Hai ma sa bem o bere !
– Auzi !?! Am o intrebare ciudata pentru tine: Cine esti ?
– Da, intr-adevar e ciudata. Sunt Daniel.
– Mda. Ideea e ca la inceput nu te-am intrebat cine esti pentru ca ai vocea asemanatoare cu a unui prieten si chiar ma asteptam sa ma sune el. Dar nu esti tu acel prieten. Tu stii cu cine vorbesti ?
– Da, stiu.
– Cu cine ?
– Cu Liviu. Defapt am numarul tau de la frate-miu din telefon, ca eu mi-am pierdut numerele. Si nu cunosc decat trei Liviu, unul de la facultate si …
– Liviu si mai cum ?
– Nu stiu.
– Si eu cunosc doar un Daniel si sigur nu esti tu ala.
– Ma e posibil sa fi incurcat eu numele, dar nu, sigur nu. Tu esti sigur Liviu-ul pe care voiam eu sa-l sun.
– Daniel si mai cum ?
– C…lrlr…i….se…####
– Cum ?
– IDEM
– In fine. Nu cunosc pe nimeni cu numele asta. Dar sa stii ca nu ma deranjeaza ca m-ai sunat. Avem o discutie interesanta. Sigur ai gresit numarul oricum.
– Ciudat. Eram sigur ca tu esti Liviu.
– Pai sunt Liviu.
– A, da.
– Liviu Sandulache.
– Cum ?
– San-du-la-che.
– OK.
– Bine domnule …
– Distractie placuta !
– Bauta placuta !