Thea

Thea este fetita mea. Da din picioruse si manute, iar eu o pot simti daca pun mana pe burtica mamei sale. Cred ca sa o cresc si sa o educ va fi cel mai greu lucru pe care il voi face, dar va fi cel mai important. Nu vreau sa o impovarez. Vreau sa o relaxez prin cunoastere, gandire si acceptare.
Chiar daca vreau sa fiu cat mai echidistant cu ea apropo de gandirea mea, numele ei insusi este deja o proiectie a firii mele asupra societatii: nu am vrut sa aiba decat un prenume si sa nu fie de sfant. Dar i se poate spune ca Thea vine de la Teodora si atunci se duce dracului totul 🙂