Alta relaxare

Sambata am fost intr-un loc unde m-am simtit foarte bine. Tot undeva in afara Bucurestiului, tot in natura, bineinteles. M-am dat in leagan ca un copil, am sarit din leagan si era sa fiu lovit de acesta, deoarece am sarit ca o fata (no offence, fetelor), m-am plimbat cu bicicleta, am jucat “Nu te supara frate !”, am jucat badminton si am jucat putin tenis cu un instructor de tenis care mi-a aratat cum sa lovesc corect. Eram transpirat tot, dar cand am ajuns in Bucuresti si am facut dusul binemeritat, aveam un zambet stupid pe buze, de parca eram copil si cineva mi-a dat o tona de dulciuri.

Aseara am facut ceva ce voiam de foarte multa vreme: m-am dat prima oara cu rolele. Imi place la nebunie, dar mai am mult de mers pana sa nu-mi mai fie rusine de cum merg. Am fost in marele nostru parc, Herastrau, dar eu am folosit pentru mersul pe role o portiune de doar 30 de metri. Sper ca data viitoare sa reusesc mai mult. Daca reusesc sa joc si baschet, ar fi super. Dar oare gasesc eu oameni care sa vrea sa joace cu unul care nu stie ? Putin probabil.

Etichete , , , , ,

Relaxare la sfarsit de saptamana

Orice om normal vrea ca dupa cinci zile de munca la serviciu, sa se relaxeze la sfarsit de saptamana. Sunt atatea moduri de a te relaxa: poti sa te plimbi in parc, sa te uiti la filme, sa bei bere la o terasa cu prietenii, sa dormi ca porcu’ … sau sa muncesti la tara. Sa muncesti la tara ? Ciudat mod. Ei bine este una dintre activitatile care pe mine ma relaxeaza.

Am fost sambata la tara si am adunat iarba pe care o sapau rudele mele printre butucii de vie. Eu eram cel mic, cel care bineinteles ca este scutit de a da cu sapa, din fericire. Nu ca ar fi putut sa ma oblige cineva sa fac asta, dar nu mi-ar fi placut sa fac asta si nici n-am facut-o vreodata. In istoria existentei mele am facut destule treburi pe la tara, deoarece am stat destul pe acolo. Adica sunt mai taran asa de fel. Sunt treburi care imi plac si altele pe care nu prea le suport.

Rudele mele sapau, iar eu adunam iarba, o strangeam intr-un cos si o caram la capatul viei unde o descarcam. Iarba mirosea intr-un fel care imi inspira sanatate si fertilitate. Vantul de pe camp imi inspira libertate. Dar in locul unde rasturnam iarba ma asteptau de fiecare data vreo cinci caini fiorosi. Caini care se pare ca ori de cate ori ma duceam, uitau ca tot eu mai fusesem si inainte, tot eu tresaream cand alergau spre mine latrand cu saliva curganda si tot eu ma foloseam de o piatra imensa pentru a-i alunga.

Astfel, descarcarea ierbii a fost un exercitiu de invingere a fricii. Si dupa ce timid imi terminam treaba langa ei latrand in spatele meu si reuseam sa plec de langa ei, aveam mereu sentimentul ca am invins intr-o lupta pentru viata si moarte. Ma simteam un mascul care a reusit sa-si invinga prada. Deci cainii m-au ajutat si mai mult la relaxarea mea dupa o saptamana de muncit in Bucuresti. Dupa mai multe drumuri, dabia asteptam sa-i infrunt din nou si sa ma simt invingator.

Si o mare relaxare este si masa la tara dupa ce ai facut treaba buna. Masa aia este buna pentru ca simti ca o meriti. Asa ca daca nu aveti rude la tara sa faceti si voi activitati asa frumoase, puteti merge la mine la tara sa ajutati la treaba contra unei sume de bani. Se merita, va spun eu ! O relaxare atat de placuta nu poate fi gratuita !

Etichete , ,