Singuratatea

Singuratatea este starea in care te afli atunci cand vrei sa faci ceva ce nu poti face doar cu tine, si nu ai cu cine.

Am dat aceasta definitie, fiind intrebat de un prieten cum as defini singuratatea. Initial credeam ca voi avea nevoie de ceva timp pentru a da o definitie, dar am conceput-o in mai putin de un minut.

Singuratatea definita aici nu este marime fizica sau unitate de masura, ci este o stare psihica a omului.

La o tigara

23 Noiembrie 2010, la ora 18:29:12 primesc urmatorul SMS:

“Hello!Ce faci? Esti la serviciu? Ai mult de lucru? Eu ma intorc acum de la serviciu… Ajung in 20min…vrei sa cobori la o tigara? Nu te tin decat la o tigara si atat…”.

Am fost foarte surprins sa primesc sms-ul asta pentru ca tocmai conversasem pe messenger. Mi s-a parut ceva dubios si am sunat-o. Afland ca ajunge asa repede, m-am gandit ca decat sa ies afara, sa stam putin si sa ma intorc la munca, mai bine termin treaba si ne vedem mai bine dupa aia. Ma gandeam poate ca termin treaba cand ajunge ea daca face mai mult de 20 de minute, ca de obicei face minim 40. Si i-am spus ca pot cobora, dar ca prefer sa nu cobor si sa ne vedem dupa ce termin. Ca poate chiar trec eu pe la ea s-o iau. A fost dezamagita.

Eu am incercat sa fiu eficient si am stricat frumusetea SMS-ului. In urma cu un an, cand inca nu eram impreuna, dar ne construiam drumul pentru a fi impreuna, ea imi trimisese urmatorul sms:

“Hello!Ce faci? Esti la serviciu? Ai mult de lucru? Eu ma intorc acum de la un interviu… Ajung in 20min…vrei sa cobori la o tigara? Nu te tin decat la o tigara si atat…” –

23 Noiembrie 2009, la ora 18:29:08.

A doua oara in viata cand sunt surprins de corectitudinea caracteristicilor mele zodiacale

Leu, Douazeci si sase iulie – Ziua vestitorului simbolic

Nativii zilei de 26 iulie au o personalitate foarte dominanta. In orice caz, autoritatea cu care domina este rareori de natura fizica sau financiara. In cele mai multe dintre cazuri, aceasta autoritate consta in puterea de a intelege marile adevaruri ale vremii lor. In plus, nativii au puterea de a da glas acestor adevaruri prin ceea ce fac. Atunci cand cei nascuti in aceasta zi vorbesc despre un lucru, de cele mai multe ori sunt in cunostinta de cauza. Acest lucru se intampla pentru ca autoritatea de care vorbesc este bazata pe numeroasele experiente anterioare (de cele mai multe ori se bazeaza si pe cunostinte profunde in acel domeniu). Indivizii exceptionali nascuti in aceasta zi pot fi considerati un fel de profeti. Ei isi vor transmite mesajul tuturor celor care vor dori sa le acorde atentie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie pot parea ca sunt directionate intr-un singur sens. Acest lucru se va intampla pentru ca, in loc sa caute forme cat mai variate de experimentare, cei nascuti in aceasta zi se limiteaza, de obicei, la un singur domeniu de activitate. In aria lor de interes, ajung sa foloseasca toate experientele capatate de-a lungul vietii. In timp, cei mai multi dintre nativi vor avea o mare influenta asupra familiei lor, cercului social din care fac parte si in general asupra societatii. Motivul pentru care se intampla astfel il reprezinta faptul ca, nativii acestei zile au capacitatea de a intelege si de a exprima ceea ce persoanele din jurul lor simt si gandesc. Poate ca ei, nativii, vor deveni la un moment dat chiar simboluri vii ale atitudinilor sociale neexprimate. Din aceasta cauza, se poate ajunge si la situatia in care cei nascuti in aceasta zi vor deveni incapabili sa mai comunice cu ei insisi. Nu vor mai putea sa fie atenti la dorintele si sentimentele lor mai profunde, lucru care este foarte necesar pentru a avea o personalitate complexa. La un moment dat in viata, vor fi nevoiti sa ia o decizie ferma si sa renunte la pozitia pe care o au. Din acel moment vor refuza orice incercare a celorlalti de a-i repune in acea pozitie.

Despre cei nascuti in aceasta zi se poate spune orice, dar nu faptul ca sunt conservatori in gandire. Deseori ei expun puncte de vedere revoltatoare. Acestea vor atrage, in mod aproape sigur, opozitia celor care sustin puncte de vedere mai conservatoare. Din fericire, nativii dau dovada de o inceredere in sine care, in ciuda adversarilor, rareori se clatina.
Nativii zilei de 26 iulie sunt jucatori de noroc prin natura lor. Deseori sunt atrasi in mod fatal de situatii dificile si chiar periculoase. Au tendinta de a-si continua drumul chiar si atunci cand acesta devine greu si de a persista pana cand obtin rezultatul sau concluzia care ii va multumi. Atunci cand incep sa faca ceva sunt bine echipati cu multa putere si cu multa energie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie nu fac eforturi pentru a indulci latura dura a adevarului. Il vor prezenta exact asa cum este, in mod direct si necizelat. Uneori sunt mai preocupati de „siguranta” adevarului, decat de sentimentele proprii si cele ale semenilor. In orice caz, nativii care isi vor acorda timpul si vor face eforturile necesare de a se cunoaste pe ei insisi vor capata reale calitati empatice. Tot astfel vor reusi sa isi imblanzeasca latura agresiva. Mai mult decat oricine vor fi capabili sa exprime ceea ce simt.

SFATURI: Odihneste-te din cand in cand si permite-le si celorlalti sa faca la fel. Nu uita ca esti doar o „bucatica” din ceea ce reprezinta „intregul”. Cultiva-ti umanitatea si modestia.
PUNCTE FORTE:
Dinamic
Influent
Atragator
PUNCTE SLABE:
Provocator
Necizelat
Dificil

Cu trenul de la Bucuresti la Constanta

Eu sunt pasionat de trenuri in general. Dar cel mai mult sunt pasionat de calea ferata, macazuri, semafoare si tot ce presupune infrastructura. Am avut o colectie de mersuri ale trenurilor din 1997 pana in 2009, colectie pe care nu o mai am din pacate. Mereu studiam mersul trenurilor si mereu prietenii ma sunau sa ma intrebe la ce ora au tren.

In aprilie 2006 au inceput lucrarile de modernizare a caii ferate Bucuresti-Constanta. Atunci s-a spus asa: La sfarsitul modernizarii trenurile vor curcula cu 160 de km/h pe toata magistrala si cu 200 km/h pe anumite portiuni. Si au mai anuntat ca trenurile vor face 1h30min intre aceste doua localitati.

Eu stiam ca magistrala Bucuresti-Constanta era una dintre cele mai bune din tara si ca se circula pe cea mai mare parte din ea cu 140 km/h si ac trenurile faceau: acceleratele intre 2h45min si 3h, rapidele intre 2h30min si 3h si intercity-urile cam 2h30min. Lumea ar spune ca nici nu era nevoie modernizarea, dar eu fiiind pasionat, stiuca era nevoie. Era nevoie ca erau portiuni cu linie proasta, cu limitari de viteza, cu probleme de siguranta etc.

Dupa o vreme am auzit ca la sfarsitul modernizarii treburile vor face doar 2h pana la mare. M-a cam infuriat, stiind ca autoritatile spusesere ca vor face doar 1h30min.

AZI am citit ca autoritatile declara ca lucrarile vor fi finalizate la sfarsitul anului viitor (2011) si ca vor face trenurile numai 2h30min. Adica exact cat faceau inainte de modernizare intercity-urile si unele rapide.

Inainte de modernizarea acestei magistrale, s-a modernizat calea ferata Bucuresti – Campina. Era terminata de cativa ani. Si acolo au facut-o tot de 160 km/h, dar sa nu credeti ca trenurile merg cu aceasta viteza. Dabia daca merg cu 120 km/h. Sunt portiuni pe care probabil merg si cu 140 km/h.

Pana la Ploiesti sunt 60 km si trenurile (nu personalele) fac 35-40-45-50 de minute. Calculati si voi viteza ! Desi ar putea circula cu 160 km/h pentru ca exista si cale ferata potrivita si locomotive potrivite si vagoane potrivite, nu suntem in tara potrivita cel mai probabil.

Si pe perioada lucrarilor la Bucuresti-Constanta cred ca a auzit toata lumea cam cat fac trenurile. Mai ales vara. SI CFR-ul are tupeul sa ceara ditamai tarifele pe rapide. Bine ca au scos intercity-urile pe aceasta ruta, desi la inceput inca existau. Dar ar trebui sa fie numai accelerate, ca sa fie mai ieftine.

Am facut un calcul. Este mai ieftin sa merg pana la mare si inapoi cu masina personala daca mai iau o persoana cu mine, decat sa mergem amandoi cu acceleratul. Cu diferenta de bani putem lua pranzul amandoi. Si din casa in Bucuresti pana pe plaja la Constanta fac trei ore mergand regulamentar.

O musca enervanta

In ultima saptamana m-a deranjat rau de tot o musca la serviciu. Bine, poate au fost multe muste, dar eu vedeam mereu una singura. Zici ca se juca cu mine. Cand eram si eu mai concentrat la treaba mea, baz baz pe langa mine. Si eu URASC mustele. Mereu am urat mustele. Tantarii nu ma deranjeaza daca nu sunt in numar mare, dar pe muste le-as elimina de pe planeta.

Si am tot incercat s-o prind, s-o omor. Am crezut de cateva ori ca am atins-o si ca am scapat de ea, dar nu domn’le, m-a bazait in continuare.

Fumam eu linistit mai devreme in bucatarie si iar a aparut musca. Am pus tigareta sub ea si a ametit de fum. Mi-a fost usor dupa aia s-o urmaresc si sa o ametesc si mai rau pana am atins-o si a picat.

Nu-mi vine sa cred ! Imi pare atat de rau pentru ce am facut. Aproape mi-au dat lacrimile ca am omorat o vietate. Nu ma gandeam la asta. M-am simtit un mic crimial si nu mi-a placut deloc.

Promit ca datile viitoare voi incerca sa scot mustele pe fereastra si nu sa le omor.

Bis

Nu-mi place cum a ajuns sa fie bis-ul la concerte si aplauzele exagerate la sfarsitul pieselor de teatru. Mi se pare o ipocrizie.

Daca ma duc la un concert al unui artist, cel mai probabil nu voi vrea sa se termine concertul si voi striga si eu sa mai cante o piesa. Este normal. Dar de ce trebuie sa fie o regula si ceva atat de formal ? S-a transformat in ceva prea banal ca unui artist sa i se cearca un bis si artistul pregateste din start ce piesa sau ce piese sa cante la acet bis. Doar joaca teatru cand pleaca de pe scena. Stie clar ca va fi chemat inapoi de public. Daca totusi analizez din punct de vedere psihologic, inteleg perfect de ce stau lucrurile asa. Dar eu ma consider o persoana cu inteligenta peste medie si nu ma multumesc sa fiu inclus in aceste analize.

Iar la teatru… ce sa mai vorbesc ! La teatru este maximul acestei ipocrizii. Eu sincer am aplaudat la sfarsitul unor piese de teatru pentru ca eram foarte bucuros ca s-au terminat. Si mie chiar imi place teatrul foarte mult. Dar cateodata teatrul are si elemente de comedii proaste si comerciale mult prea usor de digerat, de snobism sau de geniu neinteles inexistent defapt.

Despre teatru trebuie sa mai scriu neaparat. Imi place subiectul.

Serendipitate

Sambata dimineata m-am trezit satisfacut de un somn excelent. Vremea afara era superba pentru un inceput de octombrie. Pe birou am vazut o foiae A4 cu un mesaj de la iubita.

“2 octombrie 2010

Pentru ca e toamna si frunzele cad frumos, pentru ca vremea o sa se raceasca, pentru ca anul trecut la inceputul lunii octombrie am iesit prima data impreuna, m-am gandit sa profitam de o dupa-amiaza libera de toamna si sa iesim undeva.

M-am gandit sa mergem la ceainaria Serendipity. Adresa: Str. Dumbrava Rosie, nr. 12, Bucuresti (pe langa Parcul Icoanei).
Ora: 17:00.

P.S. Daca nu poti sa iesi, da-mi un sms
Daca poti, ne vedem direct acolo.

Creata,”.

Am cautat pe internet ceainaria. Am gasit a href=”http://www.serendipity-tea.ro” target=”_blank”serendipity-tea.ro/a.

Pe site, la pagina a href=”http://www.serendipity-tea.ro/serendipity-tea/” target=”_blank”serendipity-tea.ro/serendipity-tea/a scrie asa:
“Serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferita.”

Avand o poveste draguta, dabia asteptam sa ajung la ceainarie. Am ajuns pe la 17:07 si iubita statea frumos la o masa. Comandase un ceai turcesc de mere. Meniul lor este destul de bogat si preturile sunt foarte bune. Era asa frumoasa ! Cateodata ii spun: “Ce draguta esti acum !” si ea imi raspunde: “Dar nu sunt draguta mereu ?”. Daca o persoana este draguta mereu, nu mai este ceva maret. Oamenii se plictisesc de orice, inclusiv de frumosul cel mai frumos si de aceea imi place sa descopar in fiecare zi un alt frumos, sa uit de frumosul de ieri ca sa-l descopar altfel maine.

Ceaiul a fost excelent, si desi pe site scrie ca sunt aproximativ patru cesti intr-un ceainic, au fost chiar cinci. Am avut drept priveliste, o cladire imbracata complet in plante pe partea pe care o vedeam noi. Langa noi cineva picta o cana. La ceainarie poti cumpara o cana si ti se dau ustensilele pentru a o picta.

Cand au aparut picaturi de ploaie ne-am mutat de la masa noastra descoperita la una acoperita de o umbrela si care avea si un balansoar. Nu a inceput ploaia. Iubitei i-a cazut bluza de pe umar si eu i-am admirat ca un adolescent umarul gol senzual.
Domnisoara care pictase cana, ne-a intrebat daca poate sa ne faca poze si noi am acceptat bucurosi. Aici este rezultatul a href=”http://irinadstanciu.wordpress.com/2010/10/02/dragoste-si-ceai” target=”_blank”irinadstanciu.wordpress.com/2010/10/02/dragoste-si-ceai/a.

A fost asa frumos !

A doua zi ne-am uitat la filmul a href=”http://www.imdb.com/title/tt0240890/” target=”_blank”Serendipity/a. Este un film simplu, previzibil, cum sunt multe altele, dar la care mi-au curs cateva lacrimi. Bine, asa sunt eu… mai plangacios si la frumos si la urat si la bine si la rau.

Conversatie la telefon

Conversatie (adaptata) pe care am avut-o la telefon acum 30 de minute:
(Eu incep dialogul)

– Alo !
– Salut, ce faci ma, unde esti ?
– Salut ! Sint acasa. Asta e alt numar ?
– Da.
– Dar cate numere ai tu ma ?
– Multe. Iesi in oras ?
– Unde ?
– In centrul vechi. La o bere.
– Mmmmmmmm, nu cred ca vin.
– Hai ma ca daca nu ne vedem azi, ne mai putem vedea peste o luna, ca plec din Bucuresti iar.
– Ma… sint putin racit si parca n-as veni. Dar vino tu la mine !
– A, nu ca eu ies in centrul vechi. Hai ma sa bem o bere !
– Auzi !?! Am o intrebare ciudata pentru tine: Cine esti ?
– Da, intr-adevar e ciudata. Sunt Daniel.
– Mda. Ideea e ca la inceput nu te-am intrebat cine esti pentru ca ai vocea asemanatoare cu a unui prieten si chiar ma asteptam sa ma sune el. Dar nu esti tu acel prieten. Tu stii cu cine vorbesti ?
– Da, stiu.
– Cu cine ?
– Cu Liviu. Defapt am numarul tau de la frate-miu din telefon, ca eu mi-am pierdut numerele. Si nu cunosc decat trei Liviu, unul de la facultate si …
– Liviu si mai cum ?
– Nu stiu.
– Si eu cunosc doar un Daniel si sigur nu esti tu ala.
– Ma e posibil sa fi incurcat eu numele, dar nu, sigur nu. Tu esti sigur Liviu-ul pe care voiam eu sa-l sun.
– Daniel si mai cum ?
– C…lrlr…i….se…####
– Cum ?
– IDEM
– In fine. Nu cunosc pe nimeni cu numele asta. Dar sa stii ca nu ma deranjeaza ca m-ai sunat. Avem o discutie interesanta. Sigur ai gresit numarul oricum.
– Ciudat. Eram sigur ca tu esti Liviu.
– Pai sunt Liviu.
– A, da.
– Liviu Sandulache.
– Cum ?
– San-du-la-che.
– OK.
– Bine domnule …
– Distractie placuta !
– Bauta placuta !

Orgasm muzical

No comment.

object width=”425″ height=”344″param name=”movie” value=”http://www.youtube.com/v/Y2MZnmSihoM?fs=1amp;hl=en_USamp;rel=0amp;color1=0x3a3a3aamp;color2=0x999999″/paramparam name=”allowFullScreen” value=”true”/paramparam name=”allowscriptaccess” value=”always”/paramembed src=”http://www.youtube.com/v/Y2MZnmSihoM?fs=1amp;hl=en_USamp;rel=0amp;color1=0x3a3a3aamp;color2=0x999999″ type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”425″ height=”344″/embed/object

Orgasm muzical.