Ii multumesc foarte mult domnului Nedelcu, fostul profesor de muzica din gimnaziu. Sa-i fie sufletul linistit in lumea de apoi !
Fiind destul de pasionat de cantat prin casa si avand voce destul de buna, domnul Nedelcu m-a remarcat si m-a invitat in corul scolii, cor la care participau elevi din clasele gimnaziale. Eu eram clasa a VII-a, din cate imi amintesc. Eram vocea a doua si eram foarte bucuros de asta. Mi se parea perfect sa fiu vocea a doua. Puteam canta fara probleme si vocea intai, dar nu eram foarte bun. In schimb, la vocea a doua eram foarte bun. Imi placea mult de tot sa ma duc la repetitii si sa lipsesc la alte ore si domnul Nedelcu era multumit de mine.
Punctul culminant al participarii mele la cor a fost cand am cantat in fata profesorilor. Cateva doamne profesoare aveau lacrimi in ochi si toti profesorii pareau emotionati de cat de frumos rasuna corul scolii.
In urmatorul trimestru, in timpul repetitiei la cor, domnul Nedelcu i-a oprit pe toti si m-a pus doar pe mine sa cant. Nu am avut nici o emotie, facand asta si in trecut cand reuseam mereu sa ma ridic la inaltimea asteptarii lui. Dar de data asta dupa ce i-am cantat doar eu, mi-a spus: “Iesi afara ! De azi nu mai faci parte din cor !”. Si asta pentru ca in timpul vacantei mi se schimbase vocea si nu numai ca aveam alt timbru vocal, dar nu mai cantam corect, cum cantasem inainte.
Am fost dezamagit si foarte suparat, dar ata ete. Totusi, orele de cor m-au ajutat foarte mult in viitor. Si acum, dupa 12-13 ani, stiu sa cant vocea a doua la anumite melodii.
In clasele a 10-a si a 11-a, parca, am fost cu niste prieteni sa cantam colinde. Eu cantam vocea a doua, dar si vocea intai cateodata si la un colind vocea a treia. Pe langa faptul ca am castigat multi bani pentru noi atunci, am trait momente superbe.
Eram foarte implicat si imi placea mult sa cant colinde. Am incercat mai multe strategii de a convinge oamenii sa ne dea o sansa sa le cantam. Ori sunam la usa si daca raspundea cineva, il intrebam: “Doriti sa va incalzim sufletul cu o colinda ?”, ori cantam direct la etajul respectiv si nu sunam, ori cantam dupa ce sunam la fiecare usa de la etaj. Unii raspundeau direct “NU !!!”, altii acceptau sictiriti ca iar au venit unii sa cante de forma si sa primeasca bani.
Cea mai mare satisfactie era cand cineva refuza incalzirea sufletului, dar dupa ce le cantam altora in scara de bloc, ne rugau sa le cantam si lor. Cantam chiar bine. Suna frumos. Cred ca putini din Slobozia cantau asa frumos ca noi. Unii cantau si mai frumos, daca erau mai multi, dar noi eram doi/trei care cantam. Imi aduc aminte perfect fetele oamenilor. Erau bucurosi dupa ce le cantam, oricat de sictiriti pareau inainte. Colindul care emotiona cel mai mult este “La Betleem” (… colo-n jos…). Il cantam cu o asa pasiune si implicare ca majoritatea persoanelor aveau lacrimi in ochi. Nici nu-l cantam tuturor. Stiam cateva colinde si le mai schimbam. Nu cantam aceleasi, dar intotdeauna cantam mai multe. Unei persoane ii cantam doua-trei-patru colinde. Imi dorect foarte mult sa mai merg cu colindul.
Craciunul inseamna bucurie de a-ti aminti de persoane dragi, sau de a-i avea alaturi, inseamna zapada, caldura de la o soba cu lemne, ceva fierbinte de baut dupa imbulgareala stand langa soba cu lemne, inseamna sa oferi cadouri din suflet persoanelor carora chiar vrei sa le oferi cadouri si sa fii fericit cand oferi cadourile, inseamna si sa te bucuri copilareste de orice cadou primit indiferent de valoarea lui materiala, inseamna sa nu te mai intereseze deloc problemele de anul care urmeaza sa se inchese si sa te gandesti la faptul ca in anul care va incepe vei fi mai bun, vei avea mai multa putere de munca si vei realiza mai multe, inseamna sa-ti dea lacrimile cand auzi colindatori care canta cu bucurie.
Craciunul nu inseamna post si dupa aia sa faci intoxicatie alimentara, nu inseamna stat la coada in hipermagazine, nu inseamna sute de SMS-uri trimise numerelor din agenda, nu inseamna mesaje pe FaceBook, nu inseamna sa te spovedesti la comanda, pentru ca asa scrie undeva si pentru asta sa trebuie sa indeplinesti anumite reguli, nu inseamna sa deschizi usa colindatorilor si sa le dai bani doar ca sa taca, nu inseamna nimic din ce ai face, doar pentru ca asa ti s-a spus ca trebuie facut.