Au trecut ani … au trecut ani … si viata s-a schimbat

Acum sase ani, eram cu ea.

Eram cu ea in parcul Garii de Nord. Era inceput de primavara, cald, verde, soare, jeg si jegosi. Dar noi ii ignoram. Ii ignoram ca ne era bine cu noi doi insine. Nu ne mai saturam unul de celalalt. Sau … asa imi amintesc eu acum.

La un moment dat, nu mai stiu exact caruia dintre noi, ne-a traznit o idee. Hai sa ne promitem ca peste ani si ani, indiferent ce se va intampla cu noi, sa ne intalnim acolo. Cand ? In Duminica dinainte de 1 Martie. Peste cati ani ? Peste zece ? Nu, e prea mult. Hai in 2010 ! Da, da, da … 2010 inseamna … peste sase ani. Perfect !!! Peste sase ani poate vom fi impreuna :). Sau poate nu vom fi si vom avea fiecare familiile noastre, copii … Wow … Vom fii batrani !

Si ce vor spune viitorii nostri soti ? Vor intelege ei ca trebuie sa ne intalnim, pentru ca ACUM ne-a venit aceasta idee ? Nu stiu. Si daca vom fii in tari diferite ? Voi inchiria un elicopter si voi veni sigur.

Dar la ce ora ? La 10:00. De ce ? Ca e o ora buna si daca esti in alt colt al tarii sa ajungi in dimineata aia si daca esti in alta tara, poti veni de sambata eventual.

Super ! Deci: In 2010, in Duminica dinainte de 1 Martie, la ora 10:00, ne vedem in parcul Garii de Nord. Mai, eu sigur vin. Si eu.

Pe 28 Februarie 2010 ar trebui sa se intample aceasta intalnire. Atunci mi se pareau o gramada de ani. Ca va trece o vesnicie pana va veni data acelei intalniri. Si totusi, a venit. Mi-ar placea foarte mult sa ne tinem de aceasta promisiune pe care ne-am facut-o. Mai ales ca am avea destule despre care sa vorbim si mai ales ca mie mereu imi va face placere sa-mi tin aproape persoanele care au insemnat ceva pentru mine la un moment dat.

Dar nu ne vom intalni. Ea nu mai este in Romania si nu-si permite elicopter. Eu locuiesc in Romania, dar acum vizitez alta tara.

Au trecut ani … au trecut ani … si viata s-a schimbat.

Prima zi in Paris

Am ajuns foarte lejer la aeroportul Baneasa, conducandu-ma cu masina mea, prietenul meu, Duma. Ma simteam lejer datorita bagajelor usoare pe care le aveam, dar mai ales datorita noilor mei pantofi sport Salomon luati de la reduceri.

In aeroport m-am intalnit cu cineva cu care nu ma mai vazusem de niste ani. Mergea tot la Paris. A tercut timpul foarte repede. M-am suit in avion. Am mai mers cu avionul doar o data, dus-intors si de ambele dati am stat la geam, putin in spatele aripei. Acum am stat la fel. Acolo imi place mie, sa avd eu ce se intampla cu aripa in timpul zborului.

Vremea era frumoasa in Bucuresti si foarte frumoasa deasupra norilor pana aproape de inceputul de aterizare. Era un soare care nu te lasa deloc sa uiti ca este. Cand am inceput coborarea, a inceput si ploaia. Macar asa, am prins si eu putine turbulente. Ar fi fost prea lin zborul altfel.

Am dat 86 de euro in total pe biletul de avion dus-intors. Si voi fi dat inca 28 de euro pe bilete de autobuz Beauvais – Paris – Beauvais, ca aeroportul este la peste 70 de km de Paris.

De unde m-a lasat autobuzul, m-am indreptat spre metrou. Dar nu inainte de a fi intampinat de o persoana de etnie roma si de nationalitate romana, care a incercat sa ma faca de niste bani, aratandu-mi ca am scapat o verigheta si cum a luat-o el de jos si ca sigur este a mea. Si cand i-am spus ac nu e, a zis ca nici a lui nu e dar ca mi-o lasa mie, bineinteles nu inainte de a-mi cere acolo, simbolic, cativa euro.

Era insistent si jegos si m-a stresat. Dar mi-a trecut repede, ca eram in Paris si era asa frumos.

Am luat metroul, pe care l-am gasit foarte usor fiind zeci de indicatoare. Pe drum spre acsa de bilete, am fost intampinat de o tanti roma cu cativa copii romi care m-au asaltat si mi-au cerut bani. La casa de bilete am fost intrebat CEVA intr-o franceza stalcita. Si eu l-am intrebat zambind: Esti roman ? Si el a spus ca da si a plecat sa intrebe pe altcineva. Pe peron, am fost abordat de o persoana de etnie roma si de cetatenie romana si de sapun neauzind, avand omul nevoie sa stie incotro este o anumita statie. Vrand sa scap repede de el, i-am spus gresit. Mi-a parut rau de asta, dar mi-am dat seama prea tarziu. El m-a luat direct pe romaneste, spre deosebire de ceilalti care s-au prins ca-s roman dupa vreo 5-10 secunde.

Am ajuns la statia de metrou dorita, am facut un ocol inutil prin zona, cautand hotelul, dar intr-un final, l-am gasit. Am mancat, am facut dus, mi-am aranjat hainele si m-am dus la Stefan, prietenul colegei prietenei mele. Am baut o bere cu el, am mai vorbit despre ce a facut el in ultimele zile la Paris si am plecat amandoi sa ne intalnim cu prietenele noastre, care plecau de la serviciul lor temporar in acest oras minunat.

Ne-am intalnit, ne-am pupat si am plecat la o terasa acoperita. Am mancat, am baut, am fumat, am ras,am facut poze, unii au facut pipi … si apoi am plecat. Am dat pe o bere SAPTE euro. SAPTE. Am stat in fata Notre Damme-ului, ca era inchis si am ascultat un nene cantand la chitara. Am fost si pe la magazine de suveniruri ei mi-am luat si eu ceva. Apoi ne-am plimbat cu bicicletele putin. In Paris sunt biciclete, pe care le poti inchiria si le poti lasa la alt centru de inchiriere. Si plimbarica noastra a costat doar cate un euro de bicicleta.

Apoi, am luat metroul si ne-am dus spre casa. O calatorie costa 1,6 euro sau 11,6 euro zece calatorii. Metroul este foarte rapid.

Atat pentru prima zi.

Paris

Sa va scriu un banc !
– Cum se numeste o persoana care stie mai multe limbi ?
– Poliglot.
– Cum se numeste o persoana care stie doua limbi ?
– Bilingv.
– Cum se numeste o persoana care stie o singura limba ?
– Francez.

Ena mi-a adus aminte de o faza haioasa din liceu.

Noi am avut multe profesoare de limba franceza in liceu. Noi eram in grupa de incepatori la franceza si nu prea ne interesa aceasta limba straina. Si o domnisoara profesoara se tot stresa cu noi si pe noi nu ne pasiona deloc subiectul. Si la un moment dat, suparata, ne-a intrebat: Mai, dar daca va duceti in Franta, ce spuneti ?
La care, genial, Emi raspunde: Parlez-vous anglais ?

Cand am fost prima oara in Franta, chiar am aplicat aceasta solutie. Chiar daca francezii nu sunt talentati la limbi straine, te poti descurca vorbind englezeste pe ici, pe colo. Si am intrebat un sofer de autobuz daca parleste englezeste si mi-a raspuns: “Un peux”. Dupa ce am observat ca nu intelege in engleza ce l-am intrebat, am reusit sa formulez intrebarea: “Ou est la gare S.N.C.F. ?” si mi-a raspuns stalcit in engleza. I-a placut totusi provocarea.

Acum imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc frantuzeste. Poate a treia oara cand voi merge voi stii :D. Mi se pare o limba sexi, copilaroasa, romantica …

Alors, maine plec la Paris, acel celebru oras, legat de atata istorie si arta !
Si sper ca pentru 10 zile sa simt un pic din viata boema pe care au simtit-o si altii pe acolo.

Transportul in comun

De multi ani am o mare problema cu transportul in comun in sezonul rece.

In multe mijloace de transport in comun este MUUUUUUUUUUUULT prea cald. Omul se imbraca astfel incat sa-i fie bine afara. Si cand intri de la -5 grade Celsius la 25 de grade Celsius, nu prea e placut. Pentru mine este chiar ingrozitor. Ce sa fac ? Sa-mi dau jos hainele ?!?

Bine, romanii in general sunt mai ciudati si vor sa le fie foarte cald. Asta este tot o sechela cauzata de comunism. Si probabil nu exista vreo plangere la RATB impotriva caldurii excesive. Dar promit ca o voi face eu. La anu 😀 …

Problema e ca sunt anumite tramvaie sau autobuze in care intradevar este FRIG. Dar sunt atatea probleme in tara asta, incat asta este doar un moft copilaresc al meu.

Altceva nou

Pe 21 Septembrie 2009 deja incepusem sa am parul mare si mi s-a parut ceva neobisnuit sa ma pieptan. Si de atunci pana ieri nu m-am mai tuns deloc. Dar era deja mult prea mare. Cred ca am avut cel mai mare par din viata mea, exceptand parul pe care l-am avut pe la un an.

Si pentru ca sambata ma duc la nunta, am zis ca a sosit momentul sa renunt la podoaba mea capilara. Imi pare rau ca nu am notat undeva data la care m-am tuns ultima oara. Stiu ca a fost prin vara, dar nu stiu nici in ce luna.

img src=”http://i470.photobucket.com/albums/rr69/liviusandulache/tuns/18355_1303942911454_1016915124_9172.jpg” border=”0″ alt=”Photobucket” width=”300″

img src=”http://i470.photobucket.com/albums/rr69/liviusandulache/tuns/18355_1303943391466_1016915124_9172.jpg” border=”0″ alt=”Photobucket” width=”300″

img src=”http://i470.photobucket.com/albums/rr69/liviusandulache/tuns/18355_1303944231487_1016915124_9173.jpg” border=”0″ alt=”Photobucket” width=”300″

img src=”http://i470.photobucket.com/albums/rr69/liviusandulache/tuns/18355_1303944351490_1016915124_9173.jpg” border=”0″ alt=”Photobucket” width=”300″

img src=”http://i470.photobucket.com/albums/rr69/liviusandulache/tuns/18355_1303944431492_1016915124_9173.jpg” border=”0″ alt=”Photobucket” width=”300″

Idee mareata pe care o gandesc

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand mananc, fac dus sau stau pe buda, parca-mi salta mintea la tot felul de idei marete, cum imi place mie sa le numesc.

Si cum mancam eu mai devreme in bucatarie la serviciu, m-a traznit un gand. Nu stiu de ce, dar mi-am amintit ca am auzit la un moment dat o stire despre un cuplu celebru. Ei s-au hotarat sa calatoreasca mereu in avioane separate pentru a diminua probabilitatea de a ramane orfani de ambii parinti ai lor copii in cazul in care s-ar intampla ceva rau in timpul zborului.

Unii vor spune ca este o idiotenie aceasta hotarare, dar mie mi se pare extrem de buna. Poate ca daca ar fi vorba despre doi iubiti care nu au copii, ar fi mai rau ca unul sa traiasca cu gandul ca partenerul sau iubit a murit si ca el a ales avionul norocos. Dar din momentul in care ai copii, trebuie sa te gandesti la ei cel mai mult. Chiar si prin aceasta masura extrema ciudata.

Asa ca daca imi voi permite, voi aplica si eu aceasta masura in conditiile in care sotia mea nu ar vrea sa divorteze de mine numai auzind asta !

Goodbye, my old suit !

A sosit momentul in care trebuie sa-mi privesc vechiul costum si cu lacrimi in ochi sa-i spun ca a imbatranit si ca trebuie sa-l duc la azil.

Toata viata mea am avut un singur costum. L-am cumparat pentru banchetul din clasa a 12-a. M-am dus la Bucuresti si mi-am luat costumul de la magazinul Obor, pantofii de la magazinul Cocor si nu mai tin minte de unde am cumparat cravata si camasa. Le am pe toate si acum. La banchet a fost a doua oara in viata cand am purtat cravata. Mai purtasem o singura data pentru a mi se face o poza de soim in gradinita. Bine … aia era o cravata mai de jucarie asa.

Eu si colegul meu de clasa, Cristian Unghianu, am fost impreuna la Bucuresti sa-mi cumpar eu costum si restul si el sa-si cumpere cravata. Din greseala mi-au dat alta haina, de alta nuanta decat pantalonii si a trebui si a doua zi sa ma invoiesc la Dirigu’ sa ma duc din nou la Bucuresti sa schimb haina. Cristi a uitat sa-si ia cravata cu el la banchet, din cate imi amintesc eu.

Acest cosum l-am purtat pana acum la orice eveniment care necesita o astfel de tinuta. Intre timp, am mai cumparat o pereche de pantofi, o cravata, doua camasi si bineinteles … am mai largit pantalonii in talie pentru a se conforma tendintei corpului meu de a deveni din ce in ce mai mult reprezentat.

Dar l-am purtat de prea multe ori ! Si pentru ca in acest an voi merge la cel putin doua nunti, am decis sa imi iau un nou costum. Asa ca in zilele urmatoare asta va trebui sa fac.
Aveti chef de mers la cumparaturi ?

Nascut: 2002, decedat: 2010, folosit: 2002 – 2008.

R.I.P.

🙁