Poetescu

Eu nu vreau să mor fără să fiu om.
Eu nu vreau să mor fără să plantez un pom
sau fără să văd lumea râzând.
Nu, eu nu vreau să mor plângând!

l.s.

25.07.2001

23:46

Din cele mai vechi timpuri,
În fiecare noapte
Le-am luminat calea
Și i-am lăsat în șoapte.

Îmi sălta inima privindu-i
Cum se iubeau în noapte,
Le-am ridicat marea
Dăruindu-le toate.

Visam ca numai eu s-ascult
Veșnic șoapte de amor,
Dar de trecut acum mi-e dor,
Căci lumea m-a uitat demult
Și-am început încet să mor.

Lumina mea întunecată
Doar cu orbire-a fost schimbată
Și briza mea răcoritoare,
Cu o căldura-ngrozitoare.

Din când în când mai am și eu
plăcerea de a fi un zeu…
privit și admirat,
cum supărat eu am ucis orbirea
și s-a-ntunecat.
Trimit un vânt usor
și sînt în inimile lor mai mult ca totul.
O clipă lăcrimez,
mă bucur de iubirea lor…
și realizez că imediat voi fi uitat.

l.s.

strofa întâi: 22.11.1999
strofa a doua: 23.11.1999
strofa a treia: 24.02.2002
strofele a patra și a cincea: 19.05.2002

Aș vrea să țip și țip
Aș vrea să țip mai tare
Urăsc Doamne urăsc
Urăsc mult și mă doare
Urăsc lumea ce moare
Și tot ce mă-nconjoară
Aud in depărtare
Un sunet de vioară
Rămân indiferent
Aș vrea să iubesc iară
Urăsc iubirea toată
Și țip încă o dată
Aș vrea să evadez
Din lumea asta moartă
Nu vreau să fiu iubit
Și-apoi să fiu rănit
De nici o fecioară
Nu vreau să fiu dorit
Ucid fără să vreau
Urăsc visele mele
Aș vrea să fiu banal
Nu mă mai uit la stele
Nu vreau să-mi amintesc
De crimele apuse
Aș vrea să pot uita
De clipele răpuse

Urăsc să văd plângând
Și n-am plantat un pom
Urăsc să-mi fie frig
Urăsc să fiu un om
Nu vreau deloc să-mi pese
Urăsc să-mi fie bine
Nu vreau să cred in nimeni
Urăsc tot ce-i cu mine
Urăsc tot ce-i frumos
Că e doar trecător
Nu vreau să-mi fie frică
De-un iminent fior
De ce să doresc
Și să fiu dorit?
Urăsc să fim doriți!
Aș vrea să fim iubiți.

i.v.

2003.04.12
18:58

Ești în pădure și asculți doar păsări cântătoare,
plutești pe note muzicale alterate-n disperare.
O pasăre-a plecat departe tare,
dar nu îți pasă de înmormântare.
Visezi la crunta-ți destrămare,
te-ntrebi: “De ce-a plecat ea oare?”,
dar muzica îți intră în oscioare
și parcă sufletul nu te mai doare.
Atmosfera e îmbietoare
și drept urmare dăruiești o floare
păsărilor cântătoare care ți-au arătat o cale:
o însoțești pe ultima cărare.
Reciți cuprins parcă de liniștea cea mare
și poezia ta de suferință are
întrebătoare versuri despre evadare,
iar glasul tău se-aude-n depărtare.

Sînt plin de sentimente goale.
În disperare alterez înălțătoare note muzicale.
În depărtare-aud o recitare,
cânt în pădure și ascult în împăcare.

l.s.

25.05.2001

I blame you
for not having a peaceful life,
for going crazier every day
thinking of you and pray to go through.
I blame you!

I blame you
for not sleeping all night,
for asking to be close to you…
my dreams keep up the light
and I’m dreaming of you…
my heart and my mind are in fight,
what should I do?
I blame you!

I danced with you
and I felt your soul in my blood.
You were shivering in my arms
and you loved it.
You wanted to be kissed
and I wanted to kiss you.
Why didn’t I do it?
God, it was great!
I felt a part of me was gone when it ended.
And when I set you free,
I came down from heaven.
When I was about to leave,
you came quickly to me
and gave me an innocent little kiss
on my left chick.
Your lips were hot.
They were burning and set me on fire,
a fire that is still burning with passion.

You smiled…
God, I don’t have words to express your smile!
I’ve never met anyone
with a more beautiful smile than yours.
You were young and pure
and you had a killing smile…
a smile that would make peace in the world
and even in the unseen world.
The devil wouldn’t dare to touch you.
He would be burnt by your fire of love.
When the meanest criminal will see your smile
he will start laughing
and ask mercy from God .
God will forgive him
crying happy looking at you
and his tears will spread love in the world.

I love you!
For this…
I blame you!

a.a.

2000 / 14.02.2002

De ce
Când vreau să admir o floare,
Timpul trece
Și ea moare?
Amintirea ce rămane,
Doar un vis legat de stele,
Este visul vieții mele!
Amintirea nu apune!
De ce-i așa
Chiar când e rea?
De ce nu moare și tot doare?
Și parcă timpul stă pe loc.
Vedem o floare, dar…
E foc!

Fii totuși fericit
chiar de te doare,
căci visul este împlinit,
iar amintirea floare!

l.s.

Decembrie 1998 / Februarie 1999

Stau in pat si aud respirația ta.
Mă uit in ochii tăi și iți ating buzele.
Te-mbrățișez și te sărut,
sînt fericit și zâmbesc.

Călătoresc departe cu trenul
și tremur de frig.
Iți ating obrazul cu palma
și mă-ncălzesc.

Sînt răcit de-o săptămana
și tușesc neîncetat.
Tu-mi spui ca vrei din tot sufletul să ma fac bine
și mă fac imediat.

Trec podul și mă plimb pe malul drept înalt al râului.
Tu apari odata cu luna,
îți dau o floare, îți cânt
și tu-mi spui că-ți sînt drag.

Mă plimb singuratic pe stradă.
Dintr-odată te zăresc,
treci pe langă mine zâmbind,
nu pot să-ți spun că încă te iubesc.
Mă opresc și mă-ntorc spre tine
și-mi amintesc de mine,
când totul se-ntâmpla…
și nu era doar mintea mea!

a.n.

2001.06.10