Dupa pandemie

Dupa pandemie as vrea sa nu revin la toate obiceiurile de dinainte…

Sa comand mai mult alimente online si sa merg mai putin in supermarket si hipermarket.

Sa ies in diminetile insorite in parc sa ma bucur de natura.

Sa nu mai folosesc mijloacele de transport in comun si sa merg mai mult pe jos si cu bicicleta.

Sa nu mai fiu atat de pasionat de desktop si sa imi cumpar un laptop sa fiu mai liber la deplasare.

Sa cumpar un filtru bun de pus sub chiuveta, sa nu mai cumpar apa imbuteliata.

Sa ma gandesc ca in urmatorii ani sa cumpar un teren sau un teren cu o casa, desi mereu am spus ca prefer sa fiu in mijlocul infrastructurii, decat sa depind de o masina si sa stau in trafic.

Sa imi cumpar o masina buna de tuns. Sa invat sa ma tund.

Sa nu mai aman investigatiile medicale. Daca doctorul spune sa imi fac analizele alea, le fac si gata. La fel si vizitele la stomatolog.

Sa ma reapuc de mers cu rolele.

Sa merg mai des cu cortul.

Sa gasesc un depozit unde sa pun toate lucrurile din casa pe care nu le folosim si pe care nu ne induram sa le aruncam/donam/vindem.

Sa imi planific in sfarsit o vacanta in Grecia, cum a facut toata lumea deja.

Dar sa plecam mai des inopinat in calatorii.

Continuarea povestii unui dinte

CT-ul arata sanse cam de 60% sa reuseasca operatia de grefa de os. M-am dus foarte relaxat la operatie, ca aveam deja experienta cu prima operatie. La prima operatie, de scos chistul, m-a durut putin pe la sfarsit si absolut deloc dupa. Operatia de grefa de os se anunta cea mai dificila care se poate face intr-un cabinet stomatologic normal, dupa spusele domnului doctor chirurg OMF Catalin Dumitru.

A fost si mai bine ca prima oara. Domnul chirurg a glumit si a vorbit tot timpul, imi explica mereu ce face, s-a dovedit ca realitatea era chiar mai buna ca ce arata CT-ul, a facut tot felul pe poze pe care nu le-am vazut niciodata si nici nu doresc sa le vad, si a incheiat operatia fiind multumit de ce a facut. Inca o data domnul chirurg a emanat multa pricepere si incredere in ceea ce face. Nu a fost nevoie de aditie de os. A costat “doar” 550 de euro. Mi-a luat doua grefe din partea dreapta a mandibulei si mi le-a pus in maxilar, la incisivul lateral din dreapta. Operatia a fost un succes. Nu m-a durut absolut nimic nici in timpul operatiei, nici dupa. Asta a fost pe 17 mai 2016.

La urmatoarele controale s-a dovedit ca una din grefe nu s-a prins bine si mi-a scos-o. Peste cateva luni am mai facut un CT in care s-a observat cam putin os. Totusi pe 9 septembrie, in ultima mea zi la primul loc de munca din viata mea, mi-a pus implantul cu succes. A fost cu succes, dar cu mentiunea ca e posibil sa nu se prinda bine, din cauza faptului ca e prea putin os. Cand mi-a pus implantul am simtit o mare presiune si la cateva ore dupa, am simtit prima durere, destul de mare. Dar cu un calmant si un somn bun, totul a fost OK. A costat 600 de euro.

Peste cinci luni, pe 10 februarie 2017, in ultima mea zi de munca de la al doilea loc de munca, domnul doctor Bogdan Patrascu, colegul domnului chirurg, cel care a avut initial ideea sa incercam operatia si cel care a asistat mereu la toata controalele, mi-a verificat implantul si totul a parut OK. Mi-a luat amprenta pentru coronita si peste doua saptamani, dupa o retusare a culorii, la mai bine de doi ani si jumatate de cand am devenit stirb, mi-am recapatat incisivul lateral drept, sub forma unei coronite. A costat 220 de euro. Sunt foarte multumit de tot, chiar daca acest dinte nu este functional si nu trebuie sa musc chestii tari cu el.

Un simplu dinte conteaza enorm pentru imaginea unui om.

Va recomand inca o data:

– spalati-va pe dinti seara inainte de somn

– mergeti cel putin o data pe an la stomatolog, pentru macar un detartraj

– o data la cativa ani sa va faceti o radiografie panoramica, pentru a putea detecta probleme din timp

Foto: Studioul Colorat (http://studioulcolorat.ro)

 

Povestea unui dinte

In aprilie 2014 mi-a aparut un abces pe cerul gurii. Nu ma deranja pentru ca il simteam rar si am tot uitat de el. Dupa mai multe saptamani, eram la baie la serviciu si ma uitam in oglinda. Am apasat cu limba pe abces si am vazut cum imi curge puroi din gingie de langa incisivul lateral drept de sus. In acel moment am avut un flashback.

Mi-am amintit ca in urma cu multi ani (posibil in clasa a 9) incepuse sa mi se miste acel incisiv si am fost la stomatolog. Am facut o radiografie mica si mi s-a spus ca este un chistulet, dar ca nu e periculos, ca se va absorbi si ca nu trebuie operat. Dintele meu si-a revenit si am uitat complet de acea problema.

Amintindu-mi de acest episod, m-am ingrijorat. Mi-am dat seama ca e ceva grav. Am facut o radiografie la acel incisiv si mi s-a spus ca e cam rau si ca e foarte posibil sa pierd dintele. Am facut si o radiografie panoramica si m-am dus la un chirurg care mi-a spus ca e foarte rau si ca nu intelege cum am putut sa nu simt la cat de mare e chistul meu din maxilar. Trebuia sa ma fi umflat rau pana atunci, trebuia sa ma fi durut ceva, sa fi simtit infectia de mai mult timp. Concluzia a fost ca am sistemul inumitar bun. Mi-a spus ca voi ramane sigur fara incisiv si ca ceilalti trei trebuie rezecati apical (li se taie o parte din radacina), dupa ce le scoatem nervii si le opturam canalele, in timpul operatiei. Cand am intrebat unde se face operatia, mi-a spus ca pe acel scaun pe care stateam atunci, cu anestezie locala. Chirurgul parea ca stie ce spune si ca are experienta, dar a fost ceva ce nu mi-a placut la el.

Am mai fost sa ma vada un stomatolog de la un centru mai smecher, care mi-a promis ca nu e nevoie sa raman fara dinte, ca se poate face aditie de os fara probleme si totul va fi bine. Ca sa ma vada un chirurg in acel loc, trebuia sa astept cam doua luni, atat de ocupat era.

Am fost apoi la facultatea de stomatologie unde si-au bagat mainile in gura mea mai multi medici, de la studenti la profesori. Un profesor mi-a spus ca raman fara doi incisivi, ca trebuie sa ii tratam pe canal pe ceilalti doi inainte de operatie si ca ma anesteziaza total. Mi-a displacut modul in care a vorbit cu mine acel profesor.

Am cautat pe internet chirurgi OMF (oro-maxilo-faciala) si l-am gasit pe domnul doctor Catalin Dumitru care mi-a inspirat incredere si avea review-uri pozitive. Lucra la spitalul militar si l-am gasit la o firma privata. Am facut un Computer Tomograf la partea de maxilar care interesa si am fost la chirurg. Mi-a explicat calm si frumos pe unde e chistul, ce a afectat, ca cel mai probabil voi ramane fara incisiv, ca trebuie rezecati apical si ceilalti trei incisivi deoarece aveau afectate radacinile afectate, ca umblatul pe canale se face neaparat numai in timpul operatiei, ca altfel ma voi umfla rau de tot, deoarece infectia ar cobora prin canale. Mi-a dat trei variante de anestezie: totala, locala cu injectie si cea cu gaz ilariant. Mi-a explicat avantajele si dezavantajele fiecarea si am ales anestezia locala cu injectie. Mi-a spus ca dupa operatie sunt sanse foarte de mici de recidiva si ca in functie de ce os imi ramane, se poate face doar aditie de os (cu granule de os) sau grefa de os (imi ia os din gingie din alta parte), care ar fi cea mai grea operatie care se poate face intr-un cabinet stomatologic normal. Mi-a placut mult de el si am decis sa fac operatia cu el. M-a intrebat de traume fizice suferite in trecut, ca sa caute posibile cauze ale dezvoltarii chistului si atunci am avut alt flashback.

Cred ca prin clasa a noua, la ora de educatie fizica, in timp ce eram afara pe terenul de sport, m-a lovit drept peste gura o minge de oina, aruncata de peste gard de la liceul vecin. A fost un impact foarte puternic si credeam ca mi-a rupt dintii sau ca sunt plin de sange. La baie am observat ca nu se rupsese nimic si ca nici sange nu era. E foarte probabil ca acea lovitura a fost cauza chistului.

M-am dus al operatie dupa serviciu. A glumit tot timpul, a stat de vorba cu mine, mi-a explicat mereu ce imi face. Mi-a scos un chist foarte mare, cat un deget. M-a durut spre sfarsitul operatiei cand a inceput sa isi piarda efectul anesteziile si nu prea mai avea cum sa ma anestezieze. Ma durea cand curata locul dupa scoaterea chistului. Pana atunci nu m-a durut nimic, chiar daca dadea cu pick-hummer-ul, cu tarnacopul, sau flexul si cu ce a mai dat el pe acolo. Dupa cam doua ore am iesit din cabinet zambind. Am platit operatia la casierie. Mi-a dat reteta pentru calmante, apa de gura, mi-a spus sa ma spal pe dinti inca din acea seara si sa mai fac un CT peste doua luni sa vedem cum evolueaza.

(Poza a doua este imediat dupa operatie, iar a treia este la cateva zile dupa, cand am inceput sa ma umflu si sa imi apara cearcane)

Recuperarea a fost extrem de buna. Nu m-a durut nimic niciodata nici macar o secunda. Am luat mai putine calmante decat mi-a spus, ca nu simteam nevoia. Peste doua luni, dupa ce am facut CT-ul, mi-a spus ca gaura este atat de mare si osul atat de subtire, incat nu se poate face nici macar grefa de os. Sa-mi iau gandul de la implant.

Mi-am facut o proteza, ca sa nu fiu stirb la botezul Theei, dar eram sasait si imi tot venea rau de la proteza. Mi s-a rupt o bucatica din ea la un moment dat. Dupa cam doua luni de purtat proteza, mancand o saorma de la Dristor Budapesta, mi s-a rupt de tot si de atunci sunt stirb, pana in ziua de azi.

Peste cateva luni am mai fost la alt chirurg sa cer alta opinie si mi-a spus si el ca sigur nu se mai poate face grefa de os. Resemnat de faptul ca nu imi pot pune implant si ca trebuie sa stric un canin sanatos si un incisiv frumos si rezecat, m-am dus la un stomatolog recomandat de chirurg, sa-mi fac lucrare cu punte de legatura. Vazand o radiografie panoramica, stomatologul a spus ca merita sa incercam si un CT. Vazand CT-ul, i l-a aratat si chirurgului. Chirurgul a spus ca m-am refacut neasteptat de bine si sa incercam operatia de grefa de os.

Operatia inseamna sa-mi ia os din mandibula, de dupa maseaua de minte si sa-mi prinda in suruburi unde imi trebuie mie. Am ales varianta mai complicata, sa-mi sape putin si in osul sanatos din lateral sa se prinda mai bine. Daca se poate prinde, ar fi nevoie si de atitie de os. Mi-a dat mai mult de 50% sanse de reusita, dar nu poate spune decat in timpul operatiei daca functioneaza sau nu. Ma costa 550 de euro sa aflu asta. Si 825 de euro cu tot cu aditie daca ar reusi 🙂

Am ales sa fac operatia pentru ca prefer sa pierd acesti bani, sa fac o operatie degeaba, decat sa ma intreb toata viata daca as fi putut face ceva sa nu-mi stric ceilalti doi dinti. Daca reuseste, castig mult, daca nu imi reuseste… sper sa pierd putin.

Concluziile mele:

1. Spalati-va pe dinti in fiecare zi inainte de culcare! (In timpul somnului resturile de mancare fac ravagii)

2. Mergeti la dentist cel putin o data pe an, pentru un detartraj! Problemele dintilor afecteaza foarte multe: inima, creierul, sinusurile, stomacul etc. (Abcesul mi-a aparut dupa ce am facut un detartraj)

3. Faceti o radiografie panoramica, la cativa ani macar! (Costa 70 de lei langa Unirii, dureaza putin si pe ea se vad foarte multe probleme)

Thea bulineea si Liviu nescriitoriciu

Ma uit la Thea cum doarme. Nu stiu cum as putea sa sorb momentul mai bine. As vrea sa pastrez senzatia asta undeva si sa o pot accesa mai tarziu. Pozele sunt nimicuri, filmarile sunt aproximari proaste ale imaginii ei cand doarme noaptea in patutul ei, cu mainile pe spate, cu nasucul ei perfect, cu fata ei curata, cu parul ei frumos mirositor.

Cand am vazut-o prima oara, nu am crezut ca este cea mai frumoasa, nu mi s-a parut nici macar frumoasa. Nu mi s-a parut perfecta, ba chiar eram dezamagit de mine ca nu sunt mai entuziasmat. Eram ingrijorat cand i-am vazut palmele ca niste labe de rate, incretite si inchise la culoare, credeam ca e ceva in neregula cu ea. Tipa ingrozitor de tare si tremura. Ne mai aminteste uneori ca stie in continuare sa tipe tare, pentru a-si apara titulatura de leoaica, dar de multe ori, acum la trei luni, rade in hohote si eu ma topesc dupa ea.

Mie nu-mi place sa ma supun normelor sentimentale ale lumii, vreau sa simt natural fara sa imi induc nimic. Nu vreau sa reactionez dupa cum vad ca reactioneaza oamenii, cand e vorba de sentimente.  Daca cineva te injura de mama, de ce sa nu spui:  “whatever!” si sa pleci mai departe ignorand acea persoana?!? Oamenii pierd prea mult timp cu persoanele gresite. Daca nu iti face placere sa faci ceva cu cineva, nu mai petrece timpul cu acea persoana! Du-te si fa ceva placut cu cineva. Sunt prea multi singuratici care pun statusuri penibile, in loc sa isi petreaca timpul cu cei cu care au placeri comune, ca de acolo vor veni si partenerii de viata! Niciodata nu stii de unde sare iepurele. Bine, eu stiu, de la cei cu care interactionezi si e bine sa interactionezi cu persoane de care esti sincer atras intr-o activitate comuna. Viata e prea scurta sa o pierzi cu persoane nepotrivite!

Am stiut dintotdeauna ca voi incerca sa fiu un bun tata si ca voi aplica tot ce am trait fiind copil, adolescent, student si muncitor. Cand esti copil crezi ca esti tratat nedrept de adulti intr-o privinta si iti spui ca tu, cand vei fi mare, nu vei face asa. Apoi cand devi mare, realizezi ca asa trebuie sa faci si devi tu adultul nedrept. Eu am incercat sa tin minte multe din acele lucruri pe care mi le-am spus cand eram mic si vreau sa tin cont de ele cat mai mult. Cel mai important lucru mi se pare sa iti educi copilul cat mai echidistant fata de idile, domeniile,  faptele vietii si sa il lasi sa fie fericit cu ce isi doreste el sa faca. Cred ca e mult mai usor sa exceleze in ceva legat de ce ii place lui in mod natural, decat sa-l ghidezi spre ceva. That being said, o fac pe Thea cantareata! 🙂

PS: Imi vine sa plang de fericire cand ma uit la Thea cat de frumoas doarme, suspin fascinat de cat de bine ma simt uitandu-ma la Thea cand rade si ma doare sufletul cand ma simt neputincios in a intelege de ce  plange.

Posted in Eu

Thea

Thea este fetita mea. Da din picioruse si manute, iar eu o pot simti daca pun mana pe burtica mamei sale. Cred ca sa o cresc si sa o educ va fi cel mai greu lucru pe care il voi face, dar va fi cel mai important. Nu vreau sa o impovarez. Vreau sa o relaxez prin cunoastere, gandire si acceptare.

Chiar daca vreau sa fiu cat mai echidistant cu ea apropo de gandirea mea, numele ei insusi este deja o proiectie a firii mele asupra societatii: nu am vrut sa aiba decat un prenume si sa nu fie de sfant. Dar i se poate spune ca Thea vine de la Teodora si atunci se duce dracului totul 🙂

Spre Omu

Maine dimineata plec spre Omu, spre cabana Omu. Ploua, se anunta cod galben de ploaie, in Bucegi va ploua si va ninge, dar eu tot vreau sa ajung la cabana Omu.

Vreau sa ajung la cabana obosit si ud, sa ma asez la masa, sa mananc o ciorba superba de legume, un snitel si sa beau o bere. Ciudat poate, dar este un sentiment dumnezeiesc!

Calculatoare si biciclete

Imi plac bicicletele si calculatoarele. Cel mai mult la calculatoare si biciclete imi place ca sunt alcatuite din componente, pe care le pot monta si demonta. Imi place sa am o uzina careia sa-i imbunatatesc componentele, sa le curat, sa descopar unde e problema etc. Laptop-urile nu-mi plac pentru ca sunt mult mai putin upgrade-abile ca desktop-urile. Cu toate acestea, tot mi-am schimbat procesorul la laptop, ceea ce nu prea auzi ca fac oamenii 🙂

Placerea de a mesteri la bicicleta am descoperit-o din nevoia de a-mi repara bicicleta mea ruseasca cumparata deja defecta de la “rusi”. Mai mult reparam la ea decat pedalam. I-am desfacut tot ce puteam sa-i desfac cu sculele pe care le gaseam. Si asta in copilarie. Placerea de a mesteri la calculatoare am descoperit-o neavand calculator si punand mana pe componentele altora. Am invatat sa depanez hardware calculatoarele si apoi am reusit cu greu sa-mi fac un calculator din componente capatate, imprumutate, cumparate de pe okazii.ro si forum.computergames.ro. Dupa primul calculator, i-am facut si mamei unul, apoi au urmat altele, cele de colectie etc.

Dupa multi ani de pauza la mesteritul bicicletelor, in 2010 am inceput proiectul bicicletei mele, pentru ca voiam sa merg cu bicicleta si nu aveam una.

Poze cu etapele proiectului:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.142405532546230.26116.100003303534494&type=1&l=97b2de6331

Au trecut inca patru ani, au trecut 10 ani… si viata s-a schimbat

Au trecut ani… au trecut ani… si viata s-a schimbat

Mi-a placut foarte mult ca acum patru ani, iubita mea, actuala sotie, nu s-a suparat pe mine pentru aceasta amintire, ci m-a consolat spunandu-mi ca nu conteaza daca nu ne-am intalnit, fiind frumos ca ne-am amintit si asta conteaza cel mai mult. Multumesc!

Nu am chef azi

Omulet

Am fost intrebat de prieteni cum ma simt ca viitor tatic. Cel mai puternic sentiment pe care il am este ca las ceva in urma mea… si sunt mai linistit pentru ca, indiferent de ce se intampla cu mine, voi lasa un omulet. Doresc sa-i arat omuletului lucrurile bune si rele pe care le-am invatat eu in timp si sper ca va deveni un om bun, care va gandi, va invata, va iubi, va ajuta si va lasa si el omuleti mai buni intr-o lume mai buna!

Posted in Eu