O musca enervanta

In ultima saptamana m-a deranjat rau de tot o musca la serviciu. Bine, poate au fost multe muste, dar eu vedeam mereu una singura. Zici ca se juca cu mine. Cand eram si eu mai concentrat la treaba mea, baz baz pe langa mine. Si eu URASC mustele. Mereu am urat mustele. Tantarii nu ma deranjeaza daca nu sunt in numar mare, dar pe muste le-as elimina de pe planeta.

Si am tot incercat s-o prind, s-o omor. Am crezut de cateva ori ca am atins-o si ca am scapat de ea, dar nu domn’le, m-a bazait in continuare.

Fumam eu linistit mai devreme in bucatarie si iar a aparut musca. Am pus tigareta sub ea si a ametit de fum. Mi-a fost usor dupa aia s-o urmaresc si sa o ametesc si mai rau pana am atins-o si a picat.

Nu-mi vine sa cred ! Imi pare atat de rau pentru ce am facut. Aproape mi-au dat lacrimile ca am omorat o vietate. Nu ma gandeam la asta. M-am simtit un mic crimial si nu mi-a placut deloc.

Promit ca datile viitoare voi incerca sa scot mustele pe fereastra si nu sa le omor.

Bis

Nu-mi place cum a ajuns sa fie bis-ul la concerte si aplauzele exagerate la sfarsitul pieselor de teatru. Mi se pare o ipocrizie.

Daca ma duc la un concert al unui artist, cel mai probabil nu voi vrea sa se termine concertul si voi striga si eu sa mai cante o piesa. Este normal. Dar de ce trebuie sa fie o regula si ceva atat de formal ? S-a transformat in ceva prea banal ca unui artist sa i se cearca un bis si artistul pregateste din start ce piesa sau ce piese sa cante la acet bis. Doar joaca teatru cand pleaca de pe scena. Stie clar ca va fi chemat inapoi de public. Daca totusi analizez din punct de vedere psihologic, inteleg perfect de ce stau lucrurile asa. Dar eu ma consider o persoana cu inteligenta peste medie si nu ma multumesc sa fiu inclus in aceste analize.

Iar la teatru… ce sa mai vorbesc ! La teatru este maximul acestei ipocrizii. Eu sincer am aplaudat la sfarsitul unor piese de teatru pentru ca eram foarte bucuros ca s-au terminat. Si mie chiar imi place teatrul foarte mult. Dar cateodata teatrul are si elemente de comedii proaste si comerciale mult prea usor de digerat, de snobism sau de geniu neinteles inexistent defapt.

Despre teatru trebuie sa mai scriu neaparat. Imi place subiectul.

Serendipitate

Sambata dimineata m-am trezit satisfacut de un somn excelent. Vremea afara era superba pentru un inceput de octombrie. Pe birou am vazut o foiae A4 cu un mesaj de la iubita.

“2 octombrie 2010

Pentru ca e toamna si frunzele cad frumos, pentru ca vremea o sa se raceasca, pentru ca anul trecut la inceputul lunii octombrie am iesit prima data impreuna, m-am gandit sa profitam de o dupa-amiaza libera de toamna si sa iesim undeva.

M-am gandit sa mergem la ceainaria Serendipity. Adresa: Str. Dumbrava Rosie, nr. 12, Bucuresti (pe langa Parcul Icoanei).
Ora: 17:00.

P.S. Daca nu poti sa iesi, da-mi un sms
Daca poti, ne vedem direct acolo.

Creata,”.

Am cautat pe internet ceainaria. Am gasit a href=”http://www.serendipity-tea.ro” target=”_blank”serendipity-tea.ro/a.

Pe site, la pagina a href=”http://www.serendipity-tea.ro/serendipity-tea/” target=”_blank”serendipity-tea.ro/serendipity-tea/a scrie asa:
“Serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferita.”

Avand o poveste draguta, dabia asteptam sa ajung la ceainarie. Am ajuns pe la 17:07 si iubita statea frumos la o masa. Comandase un ceai turcesc de mere. Meniul lor este destul de bogat si preturile sunt foarte bune. Era asa frumoasa ! Cateodata ii spun: “Ce draguta esti acum !” si ea imi raspunde: “Dar nu sunt draguta mereu ?”. Daca o persoana este draguta mereu, nu mai este ceva maret. Oamenii se plictisesc de orice, inclusiv de frumosul cel mai frumos si de aceea imi place sa descopar in fiecare zi un alt frumos, sa uit de frumosul de ieri ca sa-l descopar altfel maine.

Ceaiul a fost excelent, si desi pe site scrie ca sunt aproximativ patru cesti intr-un ceainic, au fost chiar cinci. Am avut drept priveliste, o cladire imbracata complet in plante pe partea pe care o vedeam noi. Langa noi cineva picta o cana. La ceainarie poti cumpara o cana si ti se dau ustensilele pentru a o picta.

Cand au aparut picaturi de ploaie ne-am mutat de la masa noastra descoperita la una acoperita de o umbrela si care avea si un balansoar. Nu a inceput ploaia. Iubitei i-a cazut bluza de pe umar si eu i-am admirat ca un adolescent umarul gol senzual.
Domnisoara care pictase cana, ne-a intrebat daca poate sa ne faca poze si noi am acceptat bucurosi. Aici este rezultatul a href=”http://irinadstanciu.wordpress.com/2010/10/02/dragoste-si-ceai” target=”_blank”irinadstanciu.wordpress.com/2010/10/02/dragoste-si-ceai/a.

A fost asa frumos !

A doua zi ne-am uitat la filmul a href=”http://www.imdb.com/title/tt0240890/” target=”_blank”Serendipity/a. Este un film simplu, previzibil, cum sunt multe altele, dar la care mi-au curs cateva lacrimi. Bine, asa sunt eu… mai plangacios si la frumos si la urat si la bine si la rau.