Trei povesti

Prima poveste

Sotul ei a hotarat ca e o idee buna sa ia economiile stranse in cativa ani de munca si sa plece cu amanta in alte locuri. Dar ea l-a iertat. A fost bun si s-a intors. Cum sa nu-l ierte?! Copilul avea nevoie de un tata langa el. Si o batea mai putin cand s-a intors. Apoi cand s-a nascut al doilea copil, a inceput sa il bata si pe copilul mai mare si pe ea mai rau. Dar cand si-a gasit alta amanta, aproape nu i-a mai batut deloc. Si se tine de servici’. Asta e foarte important. Ea nu lucreaza. Parintii ei i-au spus ca trebuie sa fie gospodina si familista. Nu are nici o calificare si chiar daca ar angaja-o cineva, cine ii creste copiii? Fara sotul ei, nu se descurca. Parintii ei nu sunt de acord sa se intoarca la ei. Cine o mai ia pe ea cu doi copii? Ar rade lumea de ea, daca ar divorta. Si copiii il vor mult pe tatal lor. Aduce bani in casa. Nu bea. E baiat bun. Cu oricare femeie ar pleca, tot la ea se intoarce. E baiat bun.

 

A doua poveste

Erau educati. Locuiau impreuna de cativa ani. El nu voia copii si ii repeta asta de cate ori era intrebat. Ea voia foarte mult copii si ii repeta asta des. S-au inteles foarte bine o perioada, apoi au inceput sa se mai certe, sa se mai impace, dar se intelegeau bine. Ea incerca sa aiba copii si i-a spus ca acesta e planul ei. El i-a spus ca nu crede ca vor ramane impreuna in viitor. Ii repeta ca nu vrea copii. Ea era hotarata ca va face un copil cu el si ii spunea asta.

In ziua cand l-a anuntat ca a ramas insarcinata, relatia lor s-a dus de rapa. La scurt timp dupa ce a nascut, el a alungat-o pe ea si pe copilul lor din casa. Ea a ramas cu o foarte mare trauma. Nu intelege de ce s-a purtat asa. Copilul e mai mare acum. Tatal lui vine sa il viziteze. Nu o baga in seama deloc. Nu ii spune nici un cuvant in cele cateva ore cat sta cu copilul. Nu ia niciodata copilul cu el. Dupa vizita, ea este foarte afectata si crede ca si copilul e afectat de trauma ei. Nu intelege cum el a putut fi atat de nemernic.

 

A treia poveste

Ea educata, cu multi bani in familie. Ea il iubeste. El iubeste sa leneveasca si sa se joace pe calculator non-stop. Locuieste la ea si nu face nimic altceva. Cand ii spune sa mai lase calculatorul, sa mai faca ceva constructiv, el o ameninta ca pleaca. Sa nu il mai cicaleasca! Ea il lasa in pace, ca… il iubeste. Spera ca intr-o zi se va schimba. El o inseala. Ea il iubeste si nu vrea sa il cicaleasca prea mult. Se va schimba el…

 

Disclaimer (nu stiu cum se traduce)

O poveste o stiu de la radio, alta am auzit-o de la o persoana care a auzit de la o persoana care o cunoaste pe persoana implicata si alta am auzit-o direct de la persoana implicata.

Eu am concluziile mele, concluzii care se suprapun cu multe alte concluzii pe care le-am tras urmarind oamenii. Voi ce credeti?

Patient

Am stat la coada doua ore si 55 de minute pentru un EKG. Cu statul mai am treaba la urgente si la controalele care tin de coloana, ca vreau sa fiu monitorizat de un anume doctor, in rest, merg la privat daca am nevoie de ceva. Stiind povestea (desi niciodata nu asteptasem mai mult de o ora), mi-am luat cu mine o carte de citit si am stat relaxat si bucuros ca am timp de citit. In acest timp am auzit o gramada de nemultumiri si plangeri justificate si nejustificate. Ajunsesem chiar sa ma distrez bine de ineptiile pe care le spuneau oamenii furiosi ca asteapta mult. Au fost mai multe, dar o intamplare mi-a atras atentia!

O doamna era foarte furioasa ca, desi fisele erau in ordinea venirii si oamenii erau chemati la rand, prioritate aveau pacientii in scaune si urgentele venite cu anumiti asistenti sau doctori. Pur si simplu fierbea si ii jignea pe pacientii care intrau in fata pentru ca insotitorii lor ii bagau in fata. A spus cuvinte urate despre romani, despre nesimtirea din sistemul comunist etc. La un moment dat, a trecut pe langa ea o tipa si s-a dus repede dupa ea, batand-o pe umar: “Iulia, Iulia, stai putin!”. Au stat putin de vorba, dupa care Iulia a intrat in cabinetul EKG, a iesit repede, si doamna de la EKG a chemat-o pe doamna suparata. Ta daaaa!!!

Atunci, o alta doamna, care statuse linistita si facuse haz de encaz cu noi ceilalti, a clacat si i-a spus doamnei ca nu o lasa sa intre, ca a fost urat din partea ei sa vorbeasca cu “Iulia” si s-o bage in fata bla bla bla. Avea 100% dreptate si ma bucur ca cineva chiar a luat initiativa. Iulia i-a spus ca ea este medic si ca doamna respectiva este pacienta ei si e urgenta. Doamna pacienta i-a raspuns si ea ca nu e vina ei ca a fost chemata inauntru…

Un alt domn, care era dinaintea mea la coada si care a intrat dupa mine (nu stiu de ce am fost chemat inaintea dumnealui) a explicat ca pacient inseamna sa ai rabdare si ca el are toata ziua la dispozitie pentru acel EKG.

Hei tramvai, multe povesti mai ai

Unui elev:

– Eu tin minte ca la varsta ta la scoala rezolvam probleme de loc geometric. Si mi se pareau atat de grele. Stii ca erau matematiciani care toata viata numai cu asta se ocupau. Asta era scopul lor in viata. Dar observ ca a scazut destul de mult calitatea invatamantului in ultimii ani.

– Hai mai taci dracu din gura, ca ma doare capul!

– Tinere, nu vorbi urat, te rog frumos!

– Ba, taci dracu ca vin acum si te arunc prin geam!

– Da, observ ca te cam deranjez. Sa stii ca nu am intentionat acest lucru.

– Ba, daca nu taci, iti rup capu’, vezi ca ai dat de unu’ mai nebun ca tine.

– Bine, pentru ca te deranjez, ma voi distanta de tine. Ma voi deplasa la o distanta cat sa nu te mai deranjez.

Se aseaza la celalalt capat al vagonului din mijloc. Cum s-a asezat:

– Ba, ai plecat de acolo ca sa ne bati la cap aici? Pleaca naiba de langa mine pana nu te dau jos din tramvai! Mai spala-te ma!

– Sa stii ca acest lucru nu imi este imputabil mie. Conducatorilor acestei tari trebuie sa le cereti socoteala. Ar fi putut rezolva repede cu mine, ma condamnau la moarte, sau imi inscenau un accident de masina, sau macar ma lasau sa plec din tara. dar nu, nu m-au lasat, mi-au luat casa. Ei nu isi asuma responsabilitatea pentru nimic. Ce fel de conducatori sunt astia? Eu sunt ateu. Desi multi oameni mi-au sugerat sa imi aleg o confesiune religioasa. Da, sunt ateu si sunt sigur ca nu numai ateii, dar si religiosii, cred ca se risipesc aiurea banii pe catedrale, biserici si alte d-astea. Asta ne trebuie noua, catedrale?

– Ba coboara dracu mai repede ca te bat, sa mor io!

– Da, acum cobor, acum. Sa ajunga tramvaiul in statie. Mi-am dat seama ca in acest mijloc de transport nu sunt binevenit. Stai linistit ca nu te mai deranjez. Dar sa stii ca si tu ar cam trebui sa te speli. Si cred ca tu ai unde. Eu nu am si nu ma primeste nimeni sa fac baie la el acasa. Catedrale ne trebuie noua…

 

Adaptare dupa o intamplare din tramvai.

Au trecut inca patru ani, au trecut 10 ani… si viata s-a schimbat

Au trecut ani… au trecut ani… si viata s-a schimbat

Mi-a placut foarte mult ca acum patru ani, iubita mea, actuala sotie, nu s-a suparat pe mine pentru aceasta amintire, ci m-a consolat spunandu-mi ca nu conteaza daca nu ne-am intalnit, fiind frumos ca ne-am amintit si asta conteaza cel mai mult. Multumesc!

Nu am chef azi

Preacinstita faţă bisericească

Am auzit de mai multe ori de la prestatori de servicii raspunsul: “Cat vreti dumneavoastra” la intrebarea: “Cat costa?”. Urasc acest raspuns. Mereu le spun ca eu nu stiu sa evaluez munca lor si vreau sa si-o evalueze ei. Daca ar depinde de mine si mi s-ar da un asemenea raspuns, as refuza serviciul.

Logic este ca daca primesti un asemenea raspuns, prestatorul sa fie impacat cu orice plata, incepand cu nimic. Daca nu e asa, atunci este un foarte mare nesimtit.

Eu sunt mereu prea de treaba si platesc cat mi se cere, dar vreau sa mi se ceara. Nu suport sa dau spaga pentru ca nu suport sa ma gandesc eu cat, unde, cand si cum sa o dau, pe langa faptul ca e ilegal si imoral.

Dar cum e sa vina aceasta nesimtire de la un slujitor al Domnului?! A trebuit sa platesc la biserica un serviciu X de 300 de lei plus o alta suma si mi s-a spus: “Cat vreti dumneavoastra”. Eu i-am spus sa imi spuna cat sa dau sa fie multumit si ii dau cat imi cere. Mi-a spus ca nu poate el sa-mi spuna, ca sa dau cat vreau eu. Atunci i-am pus pe masa 600 de lei in total. S-a uitat la ei asa chioras si a spus ca da, pentru serviciul X e 300 cum am vorbit si pentru biserica ar ajunge ceilalti 300 de lei, mormaind ceva nemultumit. I-am spus din nou: “Cat sa mai dau sa fie bine pentru toata lumea?”. “Mai puneti acolo…” I-am mai pus pe masa 200 de lei si a zis ca astia ar trebui sa ajunga pentru celalalt preot. Ii dadusem deja 500 de lei pentru acel “Cat vreti dumneavoastra” si era foarte nemultumit. Pana la urma si-a gasit curaj sa-mi spuna: “Hai, mai dati inca 200 de lei si ajung”. I-am mai dat 200 de lei si mi-a spus ca are el grija ca banii sa ajunga la toata lumea…

Daca imi spunea de la inceput ca treaba face 1000 de lei, nu as fi avut nici cea mai mica problema. Dar altfel nu as fi aflat ca 700 de lei inseamna “cat vreti dumneavoastra”!

Nota: Rog persoanele implicate in aceasta poveste sa ma scuze pentru publicarea acestui articol, problema mea este doar cu preacinstita fata bisericeasca.

Cu bicicleta la Cernica si cu masina la spital

Am fost in padurea Pantelimon (Cernica) cu bicicleta sa fac un traseu marcat de 28 km. Traseul mi s-a parut superb. Erau salcamii infloriti si miroseau imbietor. Dificultatea este usor spre mediu, din punctul meu de vedere. Tantarii sunt cam multi, dar daca esti in mers, nu te deranjeaza. Eram zece biciclisti in grupul din care faceam parte, majoritatea colegi de serviciu si prietenele lor. Tot timpul traseului imi spuneam ce rau imi pare ca nu e prietena mea, care avea un curs sau un examen atunci, si c-as reveni si a doua zi cu ea sa facem acel traseu… atat de mult mi-a placut.

Am facut mai multe popasuri de odihna, sa-i asteptam pe cei din spate, dar spre sfarsit am facut un popas mai mare. Era chiar langa localitate si de acolo mai aveam doar cativa km. Am mancat ce mai aveam si am baut o bere, zicand ca asta este o exceptie, eu in mod normal neconsumand alcool decat la sfarsitul turelor de bicicleta sau de mers pe munte. S-a terminat popasul si am plecat la drum pentru ultima portiune. Am zis ca daca a mers totul bine pana atunci, pot sa-mi fac o mica placere de a merge mai repede si am tot accelerat intr-o usoara panta pana cand am vazut in fata o groapa mare. Mi s-a parut atat de mare groapa, incat la viteza pe care o aveam am realizat ca nu puteam sa opresc la timp, nici s-o sar nu puteam pentru ca nu stiu sa fac asta, asa ca am decis sa incetinesc usor si sa cad controlat spre dreapta, aruncand bicicleta spre stanga.

Inpactul a fost mult mai puternic decat ma asteptam si dupa ce m-am lovit de partea dreapta a peretelui gropii, am urlat speriat de durere. Simteam o mare durere la umarul drept si mi-am controlat umarul… era dizlocat. Stateam in genunchi, aproape in patru labe, dar erau doar trei. Bicicleta s-a rostogolit frumos si s-a asezat cu rotile in sus stand pe ghidon si sea, de parca as fi pus-o eu asa. A patit doar o descentrare a rotilor. Eu mai mult de atat.

Au venit si ceilalti si m-au ajutat sa ma asez pe spate, cu capul pe un rucsac, dupa ce m-au controlat de lovituri/rupturi. Aveam si o lovitura lateral dreapta la torace, dar nu simteam nimic acolo. Aproape am lesinat, dar mi-am revenit dupa ce mi-au dat apa. Au incercat sa-mi miste umarul, dar ma durea prea mult. Nu a sunat nimeni la ambulanta, dar au sunat pe doi prieteni sa vina sa ma ia. Noroc ca popasul il facusem chiar lanaga localitate si impactul a fost aproape. Am mers pe picioarele mele pana in localitate pana unde nu am mai putut si m-am asezat jos. Un prieten a venit sa ma ia si m-a dus la spital. Alt prieten a venit si mi-a luat bicicleta. Multumesc frumos de ajutor.

Eu aveam o programare la o piesa de teatru si voiam foarte mult sa ajung. Imi ziceam ca daca imi pun umarul la loc destul de repede, reusesc sa ajung si la teatru. Am vazut eu in Survivor cum unei concurente cu umarul dizlocat, i l-au pus la loc si dupa aceea a putut continua proba si restul. La mine nu a fost cazul.

La spitalul Sfantul Pantelimon

Am ajuns la ortopedie, a incercat un asitent sa-mi puna umarul la loc in sala de asteptare, cu lumea de fata. Niste oameni erau putintel ingroziti de priveliste 🙂 Nu a reusit si m-a trimis la radiografie. Aveam si o bucatica de os rupt. Inauntru a incercat din nou, dar tot nu a reusit. A apelat la un ajutor, si dupa putin chin, a reusit. Mi-a disparut instant durerea. De fericire, am scos 200 de lei din portofel si i-am dat asistentului. Si eu sunt impotriva spagii :)) M-a bandajat si m-a trimis la radiografie din nou. Umarul si osul rupt s-au pus perfect la loc. Dupa aceea mi-a spus sa trec pe la chirurgie sa ma vada si ei la lovitura laterala, ca sa plec acasa linistit.

La chirurgie nu au fost de aceeasi parere. M-au internat ca le era frica sa nu fie ceva intern atins. Au zis ca trebuie sa ma monitorizeze minim 24 de ore, ca au incadrat accidentul meu la accidente rutiere, desi a fost pe poteca de padure. Si la ortopedie si la chirurgie multi oameni ma intrebau de bicicleta mea, imi cereau sfaturi de ce sa-si cumpere. Am cunoscut colegi de salon cu povesti interesante si am cunoscut asistente carora ori iti venea sa le pupi mana si sa le multumesti, ori sa le arunci pe geam. Am stat in spital de sambata seara pana luni la pranz. Luni mi s-a schimbat bandajul cu o orteza moderna pe care am putut s-o pun si s-o scot dupa bunul plac. Cand mi s-a dat jos bandajul am simtit a treia problema, o lovitura serioasa la cot. Am sangerat la cot mai multe zile si m-a durut cam o luna.

Lovitura laterala a fost foarte serioasa si cred ca daca nu aveam suncile pe care le am, sigur imi rupeam ceva intern. Asa mi-am rupt suncile 😀 Am avut o vanataie foarte mare si urata care s-a retras greu si inca mi se cunoaste locul. Inca am intarituri, desi mi-am pus multa gheata si m-am masat cu gel. Am stat cu orteza trei saptamani. Trei saptamani nu m-a durut umarul si cand am inceput sa am mana libera din nou, au inceput durerile. A trecut o luna si cinci zile de la accident si inca ma doare umarul cand fac anumite miscari. Am facut exercitii de recuperare acasa, dar voi merge la o clinica sa se ocupe profesionistii de mine.

Nu mai am voie sa joc baschet, tenis de camp sau altele care imi solicita umarul, niciodata in viata mea. Si lunea urmatoare accidentului stabilisem cu niste prieteni sa ne apucam de baschet 😀 Voi avea mereu o sensibilitate la umar si exista riscul sa mi se disloce mai usor data viitoare, dar sper sa-mi pot recapata toata mobilitatea in viitor.

Mai am doar doua saptamani de interdictie la mersul pe bicicleta. Asa ca… peste trei saptamani mi-am propus sa fac traseul din nou si sa-l termin in siguranta. Veniti cu mine?

Inca o poveste din tramvai

Am plecat cu tramvaiul azi.

Înainte să mă aşez pe scaun, un tip m-a întrebat cât e ora. Vorbea cum vorbeau unii foşti elevi ai mamei mele.

Se observa că are un handicap mintal. I-am raspuns şi mi-a mulţumit. L-am studiat… era foarte curat şi ordonat.

Mai târziu m-a întrebat dacă am să-i dau un leu. Era atât de inocent în exprimarea lui.

L-am întrebat ce vrea să facă cu banii. A spus că îi e cald şi vrea să bea un cico.

Nu i-am răspuns. Am început să conversăm. A spus ca a fost restructurat de la tâmplarie şi că are factura la curent de trei milioane.

Are două televizore, fratele lui are calculator, are frigider, masină de spălat… şi consumă foarte mult toate astea. Stau mulţi în aceeaşi casă.

Şi nu prea lucrează oamenii. El lucra, dar acum nu mai lucreaza. Îşi cauta.

M-a întrebat unde lucrez şi dacă nu avem nevoie de cineva să dea cu mătura. Era atât de sincer şi inocent.

M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.

A spus ca îl bat ţiganii şi golanii din cartier destul de des. El nu fură, el nu cerseste. El vrea să muncească.

Dar pentru ţigani nu e lege? El dacă fura, intră la puşcărie, dar ţiganii care îl fură mereu pe el, de ce nu intră la puşcărie?

Şi ei nu fac nimic. Stau toată ziua şi noaptea pe stradă şi îi fură lui ce munceşte…

Între timp îi dadusem 10 lei.

La un moment dat a plecat fără să spună nimic, că trebuia să coboare.

……………………………………………………………………………………………………………………….

M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.

Fara prea multe cuvinte

La intrare la metrou ma opresc sa-mi caut cartela arucata ca intotdeauna undeva prin geanta si vad un baiat care vrea sa intre si el la metrou. Baga cartela si se aude sunetul specific pentru cartela respinsa. Ii vad fata dezamagita se uita la cartela si se intoarce undeva int-un colt. Nu se duce sa-si cumpere o alta cartela. Se uita la telefon si nu stie ce sa faca. Am banuit ca nu mai avea calatorii pe cartela si probabil ca nici bani sa-si cumpere alta.

-Vrei sa intri pe cartela mea? Hai!

El nu a raspuns nimic, doar a venit cu mine si dupa ce a intrat a zis un “Multumesc” timid si rusinat.

Am luat metroul in directii diferite. Stateam fiecare pe peron si ne priveam. El nu stiu ce gandeam, eu incercam sa-mi imaginez cateva lucruri despre el: poate trebuie sa ajunga neaparat undeva, poate doar se intalneste cu prietenii lui la o bere, poate-i student si nu mai are bani, poate si-a uitat portofelul acasa, poate, poate…

A venit metroul lui si l-am vazut privindu-ma din metrou. M-am simtit bine ca intr-un moment inspirat am ajutat pe cineva. Un altul probabil m-ar fi abordat si mi-ar fi explicat cum de nu mai are bani sa intre la metrou, m-ar fi intrebat probail ceva despre mine, dar a fost mult mai interesant si mai misterios sa nu ne spunem nimic doar sa ne intelegem din priviri.

Aceeasi varsta

In februarie am stat doua zile in Roma. In Bucuresti era multa zapada si frig si m-am bucurat mult cand am gasit acolo un soare placut. Incalzita de razele soarelui si incantata de cladirile historice, m-am oprit in diverse locuri sa mai admir un tablou , sa mai ascut o vioara.

Am ales sa vad cateva obiectivele turistice. Totul a fost minunat, pana cand am intrat intr-un magazin sa-mi iau o apa si cand sa platesc am realizat ca nu mai am portofelul. Mi-am dat seama ca eu in starea mea de incantare de a descoperi locuri noi nu am mai fost atenta la geanta si cineva mi-a furat portofelul.

Din fericire buletinul nu era in portofel.

Insa nu mai aveam banii sa mai ajung la aeroport.  Am inceput sa plang si totul mi s-a parut tragic. Am fost tare suparata.  Un prieten din copilarie locuieste la Roma, l-am sunat si m-a dus el la aeroport.

Dupa ce am ajuns la aeroport,  la controlul de verificare o femeie din spatele meu mi-a zis ca nu stie ce sa faca ca-i prima data cand merge cu avionul, ca-i e frica si daca poate sa stea cu mine. Parea suparata, era imbracata in negru si mi-a spus ca merge acasa ca-i murise tatal. Locuia in Italia si de fiecare data plecase acasa cu autocarul. Acum era in contratimp si avionul era sigura solutie sa ajunga. Ca multi alti romani plecase in Italia sa munceasca, avea grija de un batran. Avea doi copii acasa, de 4 si 8ani. Isi lasese copii cu sotul si cu parintii ei.Sotul ei era bolnav si nu lucra. Mama ei nu lucra, tatal ei fusese bolnav. Ea era singurul venit pentru familia ei. Incerca sa castige cati mai multi bani, lucrand in plus in timpul liber si chiar si noaptea. Ma gandeam cat de mult poate sa munceasca un om.

A sunat-o cineva sa o intrebe daca se descurca la aeroport :

-Da, am cunoscut o fetita si stau cu ea. Ea a mai mers cu avionul. Acea fetita eram « Eu »

Am intrebat-o cati ani are si a raspuns «30»! Am fost uimita… aveam aceeasi varsta-si doua vieti atat de diferite!

Eram amandoua suparate, eu imi pierdusem portofelul, ea avea o multime de probleme. Dintr-o data faptul ca pierdusem 150€ a devenit neimportant si am realizat ca am o viata frumoasa, am oamenii dragi aproape, am un job ok, sunt sanatoasa.

Banii se fac si se duc, pe de o parte pierzi, pe de alta parte castigi ! Important e sa traim frumos !

Fata, te calca in picioare aia

Poveste din metrou

Stai fa, sa-ti zic ce mi s-a-ntamplat ieri! Vine proasta aia la mine si ma intreaba ce am cu barbatu’ ei. Ii zic ca n-am nimic cu barbacsu’.

Ea zice ca cica a auzit ea ca stau eu la el si ca is toata pa el. Auzi tu fata! Ce proasta. De unde ‘reacu le-a scos?! I-am zis, fa, ca nu stau eu cu el, ca n-am nicio treaba cu el.

A plecat, nu inainte de a ma ameninta bine. A zis ca daca ma prinde vreodata langa el, ma rupe din bataie, ma omoara.

Acuma, eu chiar n-am nimic cu ala, dar stiu cine are… si stii si tu! Asa ca i-am zis lu’ proasta ailalta: Fa, ai grija fa ca daca te prinde nevasta lu ala, te calca in picioare!

I-am spus sa-l lase naiba, ca o omoara aia. Si ea a zis ca de unde stie aia ca ea sta cu ala?! Ca cine ia spus, ca ea n-are de unde sa stie… Pe ea n-o intereseaza prostiile ei. Sa-si tine ea barbatu langa ea, altfel sa taca!

Mare proasta, fata!

 

Dragilor si dragelor, pe aceste personage le pot intelege, dar pe persoanele inteligente si educate nu le-as putea intelege in aceasta situatia si am intalnit-o si in cazul lor.

Daca partenerul/partenera ta te inseala, te duci la cea/cel cu care te-a inselat si ii spui sa-l/s-o lase in pace??? How stupid is that?

Deci partenerul te-a inselat pentru ca a existat o alta persoana care l-a bagat intr-o capcana din care el saracul nu poate iesi prin fortele proprii.

Si vina este 100% a acestei terte persoane :)) :)) :))

 

You stupid mother fucker, daca partenerul te inseala, este 100% vina partenerului. Nici macar a ta, chiar daca nu esti un partener bun, nu ai nici o vinuta ca te-a inselat.

Desparta-te de partener si vezi-ti de viata ta, care SIGUR va fi mai buna la un moment dat.

 

E mult de discutat aici si chiar am experienta in acest domeniu :), dar credeti-ma pe cuvant!