Month: January 2010

Cum am mai spus, sunt antitalent la sporturi in general. Nu ma pricep. Sunt varza. Rad si curcile de mine cand ma vad practicand un anumit sport. Am incercat urmatoarele: fotbal, handbal, baschet, tenis de masa, tenis de camp, schi, role, patinaj, inot … si cam atat imi amintesc acum.

Sa fiu putin mai clar va spun ca am schiat prima oara in februarie sau martie 2000. De atunci am fost aproape in fiecare an la schi, Si totusi schiez fix ca un topor dupa atata vreme. Iarna aceasta va fi aproximativ al 11-lea sezon de schi pentru mine si ma intreb daca voi reusi sa schiez si eu mai frumos. Totusi, nu mi-e frica deloc de cazaturi pe zapada. Chiar imi place sa cad cand schiez.

Sa va povestesc cum am invatat eu sa inot si sa merg pe bicicleta. Eram cu mama si cu verisoara mea Corina in mare pana la varsta de sapte ani, din cate imi amintesc eu. Noi copiii aveam colaci si mama era foarte indrazneata si ne ducea in apa mare, chiar si dincolo de geamandura parca. La un moment dat cand eram in apa adanca, am observat ca mi s-a desumflat colacul … si totusi eu inotam. Si asa am invatat sa inot. A fost ultima oara cand am purtat colac. Dupa aia am stiut sa inot.
Am fost de foarte foarte foarte multe ori la mare la viata mea ( probabil de aia imi place asa mult muntele ) si nici acum nu stiu sa inot bine. Adica inot, imi place, nu mi-e frica, dar inot urat si ineficient cum fac eu orice sport.

Tot cam pe la varsta aceea sau mai devreme, imi petreceam vacantele la tara unde mergeam toata ziua cu o bicicleta cu doua roti ajutatoare montate in lateral pentru a mentine bicicleta in pozitie aproape verticala. La un moment dat s-a rupt o roata si mergeam doar cu ajutorul celeilalte, dar am observat ca nu prea ma sprijineam de ea. Am demontat ambele roti ajutatoare si am putut sa merg si fara ele. Si asa am invatat sa merg pe bicicleta.

Aseara am fost la patinoar. Am patinat a treia oara. Prima oara a fost acum trei ierni si a doua oara iarna trecuta. Ieri a fost prima oara cand am patinat fara sa ma tin de margine sau de mana/degetul cuiva. Mi-a placut enorm. Dar mi-e foarte frica de cazaturi. Pe role mi-e si mai frica de cazaturi ca e mai nasol sa te lovesti de asfalt decat de gheata. Frica aceasta are radacina in spondilita, boala pe care cu succes bunicul meu i-a daruit-o mostenire tatalui meu si tatal meu nu s-a lasat mai prejos in aceasta traditie de familie. O cazatura in fund sau pe spate imi produce dureri foarte mari. Si asta este pretextul meu pentru frica. Din cauza acestei frici stau foarte incordat, sunt foarte precaut, obosesc repede si evoluez greu.
Solutia ar fi sa patinez cat mai mult, daca tot e sezonul rece.

Talent sigur nu am, dar macar incerc. Si poate in asta consta valoarea 🙂

Miscarea este extrem de importanta omului, asa ca:
Sa va miscati bine !