Din cand in cand, acest partener al nostru numit viata, ne mai ofera cate o lectie de … viata.
Mie mi-a aratat de multe ori ca nu am pretuit suficient de mult ceea ce aveam si dupa ce nu am mai avut acel ceva, am realizat cate de important era.
Si de curand a tinut mortis sa-mi mai arate o data. Acum cateva zile mi s-a furat oglinda de la masina. Oglinda din stanga, adica aia cea mai importanta. A fost foarte obositor sa conduc fara ea.
Azi mi-am cumparat alta oglinda si mi-e asa de drag sa ma uit la oglinda … stand frumos la locul ei, reglandu-se electric exact asa cum vreau eu, incalzindu-se pentru a-mi asigura MIE o vizibilitate cat mai buna, aparandu-ma de relele de pe sosea …
Ce frumoasa este noua mea oglinda !
[...Uca...] says:
Ştii, bucuria ta se explică teribil de bine. De ce? Pentru că este o bucurie subconştientă. Cum adică? Păi ia gândeşte-te: dacă, în locul oglinzii, într-o zi ţi s-ar fura un simţ, dacă, spre exemplu, n-ai mai putea auzi? Ce ai crede despre acele cântece pe care tu nu mai eşti capabil să le asculţi? Cum te-ai mai putea bucura de ele sau cum ai putea fi dezgustat? Sau cum ai mai putea recunoaşte glasul prietenei care îţi urează cald, în fiecare dimineaţă, să ai o zi bună? Nu mai poţi, pentru că ai fost jefuit. Şi apoi, recăpătând acel simţ, îţi dai seama cât de importantă era prezenţa lui pentru tine şi cât de greu e să trăieşti fără. br /br /De fapt, asta a simţit subconştientul când a dispărut oglinda. Acum ai o alta, care aparent e ca toate celelalte oglinzi. Dar nu şi pentru tine! De ce? pentru că pentru tine e nouă, pentru că acum ai impresia că te ajută mai mult decât o făcea înainte, şi totuşi te ajută la fel.