-Erai ironic? -Nu. -A, OK, voiam sa fiu sigur. -Eram sarcastic.
Am observat de ceva vreme ca unii, scriu la sfarsitul unui articol ceva de genul ca au fost ironici si ,mai spun ei, asta pentru ca oamenii au inceput sa ii critice ca si cum ar fi fost seriosi. Am intalnit acest lucru de cateva ori si mi s-a parut aiurea sa strici articolul cu acea completare. Dar cititnd comentariile multor utilizatori, mi-am dat si eu seama ca aveau un motiv adevarat sa o faca. Problema cea mare este ca oamenii nu mai citesc tot articolul, nu mai citesc nici macar un amarat de status pe Facebook de trei randuri. Vad cateva cuvinte cunoscute lor ca facand parte dintr-o idee, cred ca este acea idee si comenteaza ca si cum autorul ar fi scris acea idee.
Ar trebui sa citim atenti articolul respectiv, sa-l intelegem, si apoi sa trecem la actiunile Like/Share/Comment.
De ce simtim noi nevoia sa comentam atat de mult in scris? A devenit atat de greu sa ne intalnim face to face sa dezbatem teme? Inteleg sa iti exprimi o parere, dar am inceput chiar sa scriem povesti in comentarii la subiecte ale unor oameni pe care nici macar nu-i cunostem. Vrem sa aratam ca suntem destepti? Nu avem prieteni si Facebook este locul in care imprumutam niste prieteni virtuali? Pe mine ma enerveaza cand vad la comentarii adevarate conversatii intre oameni, conversatii care nu au legatura cu subiectul la care se comenteaza. De exemplu: la o poza, cinevea incepe o conversatie cu cineva pe care nu l-a mai vazut de mult timp si propune sa se intalneasca, intreaba de familie etc. Oamenii nu isi mai dau seama ca pot face asta in privat.
Oamenii nu isi dau seama ca Facebook este un spatiu public si ca nu e normal sa transmiti informatii despre ceilalti, informatii care poate ceilalti nu le-ar vrea transmise. Oamenii au inceput sa posteze poze cu altii oameni de la evenimentele altor oameni.
Tag: facebook
Prima oara m-am hotarat sa vad daca pot sta o saptamana fara sa intru pe FaceBook, inspirat din statusul: “wonders if any of us could go facebook free for 7 days…”.
Am reusit. Si m-am intrebat daca pot sta doua. Am reusit si m-am intrebat daca pot sta patru. Am reusit si chiar am si uitat sa intru cand s-au implinit patru spatamani. Asa mult m-am obisnuit fara.
La inceput a fost greu. Dependenta era mare si intram in sevraj. Dar cu vointa, am reusit si sunt mandru de mine.
Multa vreme am vrut neaparat sa am fix 100 de prieteni pe FaceBook, plecand de la ce am scris pe blog apropo de 100 de prieteni pe FaceBook . Pentru asta am sters multi dintre cei cu care nu comunicam sau care nu aveau nici o poza. Si a fost greu sa raman la 100 pentru ca primeam multe cereri de la oameni cunoscuti. Pentru a adauga pe cineva nou, mereu stergeam pe cineva vechi cu care mi se parea ca nu trebuie neaparat sa am o relatie pe FaceBook. Dar am renuntat la aceasta idee fiind infrant de numarul prea mare de oameni pe care chiar nu am mai putut sa-i refuz.
Bine, fata de altii, eu am foarte putini prieteni virtuali, dar foarte multi pentru gusturile mele.
Urasc si iubesc FaceBook in acelasi timp !
You’ve got 0 Friends
Pe FaceBook am 100 de prieteni. Unii au mai multi, putini au mai putini. Mie mi se par foarte multi !
Ma gandeam zilele astea sa-mi sterg contul. Ar fi o nebunie, ce-i drept. Si asta pentru ca mi-a placut mereu sa vad poze ale altora, sau sa mai aflu diverse lucruri despre oameni cu care nu interactionez in mod normal. Dap, sunt pasionat de vizionat poze.
Nu am 100 de prieteni. Cunosc mai mult de o suta de oameni cu care m-as intelege bine la o intalnire, dar nu am 100 de prieteni. Contul de Hi5 l-am sters pentru ca nu mai aveam nevoie de el, fiind un bun utilizator de FaceBook, clar superior Hi5-ului. Imi place FaceBook-ul, chiar imi place. Dar mi se pare un organism viu care creste continuu si care la un moment dat ne va rani. Asa presimt eu.