Au trecut 27 de ani de cand m-am nascut. Acum cativa ani spuneam ca la 27 de ani ma voi casatori, ca pana la 30 sa am un copil. Acum si mai multi ani credeam ca la 27 de ani voi fi barbat serios cu casa, nevasta, masina si serviciu care imi ocupa tot timpul si ca tot ce are legatura cu copilaria va fi trecut de mult timp.
Acum, la 27 de ani, sunt inca un copil care se joaca, viseaza, se distreaza, greseste, dar care mai si munceste. Sper sa imi pastrez cat mai mult timp partea copilareasca deoarece ma simt foarte bine asa.
De ziua mea, anul acesta m-am simtit superb. Cu o zi inainte a fost o mica petrecere cu oameni dragi si am facut ce-mi place mie foarte mult: am cantat si i-am ascultat pe altii cantand. Si de ziua mea am fost la Brasov in Parc Aventura unde am trait cea mai tare senzatie din viata mea.
Am mai putine lucruri decat credeam ca voi avea, am facut mai multe greseli decat credeam ca voi face, dar simt fericit cu ceea ce am in prezent. (exceptand datoriile)
La 25 de ani m-am simtit prima oara batran. Acum ma simt mai tanar ca la 25. Si ca sa pacalesc putin “batranetea” anul trecut mi-am lasat parul mare. Inca este mare. Am spus ca daca tot chelesc, sa profit acum de parul pe care inca il mai am. Primul semn de batranete a fost ca am inceput sa tot spun ca acum 10 ani faceam nu stiu ce, Ca au trecut mai mult de 10 ani de cand nu stiu ce, ca sunt cu 10 ani mai mare decat o fata la care ma uit cu “admiratie” si mi se tot intampla in ultima vreme sa spun de mai multe ori acelasi lucru anumitor persoane.
Damn … am i old ? Nope, sunt tanar, Doamna !