Love Street

Ascult The Doors – Love Street repetat de 15 minute si am de gand sa o mai ascult cel putin inca atat. Imi place mult melodia asta. Imi aduce aminte de cand am vizitat Parisul.

Am intrat in cimitirul Pere Lachaise si un tip care pleca mi-a cerut un foc. I-am dat bricheta si a aprins un joint frumos. Era foarte bucuros ca i-am dat bricheta, mi-a multumit frumos si a plecat mai departe. Nu s-a gandit sa impartaseasca bucuria.

M-am incapatanat sa nu iau harta cimitirului. Recunosc ca mi-a luat ceva sa gasesc ce cautam desi stau bine cu orientarea. Ma asteptam sa fie mai mult spatiu in jurul mormantului. Este prea inghesuit de alte morminte. Probabil de aia l-am gasit greu, ca trecusem pe langa el de multe ori.

Cand am ajuns eu nu era nimeni. Am fost uimit sa vad multe jointuri fumate pe mormant si cateva nefumate. Nu era ca in film, mormantul era inconjurat de un gard de protectie impotriva turistilor. Am avut o tentatie de a sari gardul, dar eu sunt prea pasnic sa fac asta. Si oricum, la scurt timp au venit alti turisti. Lasa, mai bine sa le fumeze Jim. Eu am fumat doua tigarete care bineinteles ca aveau un gust mai bun acolo. Si cand fumam, in cap aveam Love Street.

Nu stiu daca imi pare rau ca m-am nascut in ’83, sau ca m-am nascut in Romania, dar sigur regret ca nu pot fi prezent la un concert The Doors, Queen, Nirvana etc !

Prima zi in Paris

Am ajuns foarte lejer la aeroportul Baneasa, conducandu-ma cu masina mea, prietenul meu, Duma. Ma simteam lejer datorita bagajelor usoare pe care le aveam, dar mai ales datorita noilor mei pantofi sport Salomon luati de la reduceri.

In aeroport m-am intalnit cu cineva cu care nu ma mai vazusem de niste ani. Mergea tot la Paris. A tercut timpul foarte repede. M-am suit in avion. Am mai mers cu avionul doar o data, dus-intors si de ambele dati am stat la geam, putin in spatele aripei. Acum am stat la fel. Acolo imi place mie, sa avd eu ce se intampla cu aripa in timpul zborului.

Vremea era frumoasa in Bucuresti si foarte frumoasa deasupra norilor pana aproape de inceputul de aterizare. Era un soare care nu te lasa deloc sa uiti ca este. Cand am inceput coborarea, a inceput si ploaia. Macar asa, am prins si eu putine turbulente. Ar fi fost prea lin zborul altfel.

Am dat 86 de euro in total pe biletul de avion dus-intors. Si voi fi dat inca 28 de euro pe bilete de autobuz Beauvais – Paris – Beauvais, ca aeroportul este la peste 70 de km de Paris.

De unde m-a lasat autobuzul, m-am indreptat spre metrou. Dar nu inainte de a fi intampinat de o persoana de etnie roma si de nationalitate romana, care a incercat sa ma faca de niste bani, aratandu-mi ca am scapat o verigheta si cum a luat-o el de jos si ca sigur este a mea. Si cand i-am spus ac nu e, a zis ca nici a lui nu e dar ca mi-o lasa mie, bineinteles nu inainte de a-mi cere acolo, simbolic, cativa euro.

Era insistent si jegos si m-a stresat. Dar mi-a trecut repede, ca eram in Paris si era asa frumos.

Am luat metroul, pe care l-am gasit foarte usor fiind zeci de indicatoare. Pe drum spre acsa de bilete, am fost intampinat de o tanti roma cu cativa copii romi care m-au asaltat si mi-au cerut bani. La casa de bilete am fost intrebat CEVA intr-o franceza stalcita. Si eu l-am intrebat zambind: Esti roman ? Si el a spus ca da si a plecat sa intrebe pe altcineva. Pe peron, am fost abordat de o persoana de etnie roma si de cetatenie romana si de sapun neauzind, avand omul nevoie sa stie incotro este o anumita statie. Vrand sa scap repede de el, i-am spus gresit. Mi-a parut rau de asta, dar mi-am dat seama prea tarziu. El m-a luat direct pe romaneste, spre deosebire de ceilalti care s-au prins ca-s roman dupa vreo 5-10 secunde.

Am ajuns la statia de metrou dorita, am facut un ocol inutil prin zona, cautand hotelul, dar intr-un final, l-am gasit. Am mancat, am facut dus, mi-am aranjat hainele si m-am dus la Stefan, prietenul colegei prietenei mele. Am baut o bere cu el, am mai vorbit despre ce a facut el in ultimele zile la Paris si am plecat amandoi sa ne intalnim cu prietenele noastre, care plecau de la serviciul lor temporar in acest oras minunat.

Ne-am intalnit, ne-am pupat si am plecat la o terasa acoperita. Am mancat, am baut, am fumat, am ras,am facut poze, unii au facut pipi … si apoi am plecat. Am dat pe o bere SAPTE euro. SAPTE. Am stat in fata Notre Damme-ului, ca era inchis si am ascultat un nene cantand la chitara. Am fost si pe la magazine de suveniruri ei mi-am luat si eu ceva. Apoi ne-am plimbat cu bicicletele putin. In Paris sunt biciclete, pe care le poti inchiria si le poti lasa la alt centru de inchiriere. Si plimbarica noastra a costat doar cate un euro de bicicleta.

Apoi, am luat metroul si ne-am dus spre casa. O calatorie costa 1,6 euro sau 11,6 euro zece calatorii. Metroul este foarte rapid.

Atat pentru prima zi.

Paris

Sa va scriu un banc !
– Cum se numeste o persoana care stie mai multe limbi ?
– Poliglot.
– Cum se numeste o persoana care stie doua limbi ?
– Bilingv.
– Cum se numeste o persoana care stie o singura limba ?
– Francez.

Ena mi-a adus aminte de o faza haioasa din liceu.

Noi am avut multe profesoare de limba franceza in liceu. Noi eram in grupa de incepatori la franceza si nu prea ne interesa aceasta limba straina. Si o domnisoara profesoara se tot stresa cu noi si pe noi nu ne pasiona deloc subiectul. Si la un moment dat, suparata, ne-a intrebat: Mai, dar daca va duceti in Franta, ce spuneti ?
La care, genial, Emi raspunde: Parlez-vous anglais ?

Cand am fost prima oara in Franta, chiar am aplicat aceasta solutie. Chiar daca francezii nu sunt talentati la limbi straine, te poti descurca vorbind englezeste pe ici, pe colo. Si am intrebat un sofer de autobuz daca parleste englezeste si mi-a raspuns: “Un peux”. Dupa ce am observat ca nu intelege in engleza ce l-am intrebat, am reusit sa formulez intrebarea: “Ou est la gare S.N.C.F. ?” si mi-a raspuns stalcit in engleza. I-a placut totusi provocarea.

Acum imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc frantuzeste. Poate a treia oara cand voi merge voi stii :D. Mi se pare o limba sexi, copilaroasa, romantica …

Alors, maine plec la Paris, acel celebru oras, legat de atata istorie si arta !
Si sper ca pentru 10 zile sa simt un pic din viata boema pe care au simtit-o si altii pe acolo.