Au trecut ani … au trecut ani … si viata s-a schimbat

Acum sase ani, eram cu ea.

Eram cu ea in parcul Garii de Nord. Era inceput de primavara, cald, verde, soare, jeg si jegosi. Dar noi ii ignoram. Ii ignoram ca ne era bine cu noi doi insine. Nu ne mai saturam unul de celalalt. Sau … asa imi amintesc eu acum.

La un moment dat, nu mai stiu exact caruia dintre noi, ne-a traznit o idee. Hai sa ne promitem ca peste ani si ani, indiferent ce se va intampla cu noi, sa ne intalnim acolo. Cand ? In Duminica dinainte de 1 Martie. Peste cati ani ? Peste zece ? Nu, e prea mult. Hai in 2010 ! Da, da, da … 2010 inseamna … peste sase ani. Perfect !!! Peste sase ani poate vom fi impreuna :). Sau poate nu vom fi si vom avea fiecare familiile noastre, copii … Wow … Vom fii batrani !

Si ce vor spune viitorii nostri soti ? Vor intelege ei ca trebuie sa ne intalnim, pentru ca ACUM ne-a venit aceasta idee ? Nu stiu. Si daca vom fii in tari diferite ? Voi inchiria un elicopter si voi veni sigur.

Dar la ce ora ? La 10:00. De ce ? Ca e o ora buna si daca esti in alt colt al tarii sa ajungi in dimineata aia si daca esti in alta tara, poti veni de sambata eventual.

Super ! Deci: In 2010, in Duminica dinainte de 1 Martie, la ora 10:00, ne vedem in parcul Garii de Nord. Mai, eu sigur vin. Si eu.

Pe 28 Februarie 2010 ar trebui sa se intample aceasta intalnire. Atunci mi se pareau o gramada de ani. Ca va trece o vesnicie pana va veni data acelei intalniri. Si totusi, a venit. Mi-ar placea foarte mult sa ne tinem de aceasta promisiune pe care ne-am facut-o. Mai ales ca am avea destule despre care sa vorbim si mai ales ca mie mereu imi va face placere sa-mi tin aproape persoanele care au insemnat ceva pentru mine la un moment dat.

Dar nu ne vom intalni. Ea nu mai este in Romania si nu-si permite elicopter. Eu locuiesc in Romania, dar acum vizitez alta tara.

Au trecut ani … au trecut ani … si viata s-a schimbat.