Ești în pădure și asculți doar păsări cântătoare,
plutești pe note muzicale alterate-n disperare.
O pasăre-a plecat departe tare,
dar nu îți pasă de înmormântare.
Visezi la crunta-ți destrămare,
te-ntrebi: “De ce-a plecat ea oare?”,
dar muzica îți intră în oscioare
și parcă sufletul nu te mai doare.
Atmosfera e îmbietoare
și drept urmare dăruiești o floare
păsărilor cântătoare care ți-au arătat o cale:
o însoțești pe ultima cărare.
Reciți cuprins parcă de liniștea cea mare
și poezia ta de suferință are
întrebătoare versuri despre evadare,
iar glasul tău se-aude-n depărtare.
Sînt plin de sentimente goale.
În disperare alterez înălțătoare note muzicale.
În depărtare-aud o recitare,
cânt în pădure și ascult în împăcare.
l.s.
25.05.2001