Urasc sa merg la cinematograf ! Este o mica exagerare, bineinteles, dar de cele mai multe ori dupa ce merg la cinematograf ma oftic de faptul ca am dat bani sa stau incomod pe un scaun, sa aud lumea mancand floricele, band suc, comentand aiurea, vorbind la telefon si razand des la faze de 2 lei, de 2 lei vechi. DAR si mai mult de atat urasc sa dau banii sa vad inca un film PROST, mult prea comercial, facut pentru cei care nu vor sa gandeasca deloc cand se uita la un film, ci vor doar sa-si relaxeze mintea si sa rada la orice faza puerila.
Dar asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu mersul la cinematograf. Nu, nu, nu, nu este ! Decat sa stai acasa si sa te uiti la televizor, la emisiunile alea de 2 bani vechi, mai bine faci putina miscare, chiar si daca numai din casa la masina si din masina pe scaunul de la cinematograf. Doar ca nu-mi place mie sa merg. Asta e problema mea.
In schimb, imi place mult teatrul. Dar si acolo de cele mai multe ori am gasit cate un specimen d’asta care rade la orice. Vorba profului meu de romana din gimnaziu si din liceu, Ion Voicu: “Ridic un deget si voi incepeti sa radeti, atat de fraieri sunteti !”. Am ramas dezamagit cand am fost de trei ori consecutiv la Teatrul de Comedie. Pana atunci imi placusera abolut toate piesele de teatru la care fusesem, chiar daca erau piese necunoscute. Atunci, in schimb, am gasit in acele piese exact umorul ieftin de la televizor, umor ieftin, usor, penibil, naiv, pueril etc.
Frate !!! Sunt putine comedii bune. Putine, frate… Asta e concluzia mea.
Pai pune pana si te uita la Amza Pellea, la Toma Caragiu, la Take, Ianke si Cadar etc si acolo vei rade si intr-un mod inteligent.
Si ca sa revin la titlul articolului, am fost aseara la “Eu cand vreau sa fluier, fluier”. Prieteni de-ai mei au fost la 20:00 iar eu m-am dus la 22:00, nemaigasind bilete la 20:00. Prima impresia mi-a fost impartasita de ei, cu care m-am intalnit dupa ce au iesit de la film. Pareau dezamagiti.
Eu, cum tot spun, sunt obiectiv. Si vreau sa fiu obiectiv. De aceea nu ma iau dupa absolut nimeni si nimic cand ma uit la un film, sau cand citesc o carte etc. Imi fac propriile mele pareri din mai multe puncte de vedere si nu le amestec. Analizez ceva din mai multe unghiuri si imi exprim astfel parerile.
Dar sa nu lungesc si mai mult decat am facut-o deja, la sfarsitul filmului majoritatea din sala comentau negativ. Comentau negativ exact cum ar comenta mama si tata despre un om care merge pe strada cu trotineta. Ceva de genul: Baaaa, mai bine mergeam la 2012 sau la Transformers sau la un film unde sa vada frate omu ceva !
Eu sunt foarte pretentios la filme. Iar la filme romanesti sunt si mai pretentios, tinand cont de faptul ca nu prea cunosc filme bune romanesti. Sunt cateva, dar putine. Si cum am spus, nu ma iau dupa criticile altora. DAR, “Eu cand vreau sa flueir, fluier” mi se pare un film exceptional de bun.
Nu-mi place la el ca se injura inutil, ca in orice film romanesc. E normal sa se injure, dar se poate face asta si cu cap. Si mai sunt cateva faze care nu ar avea cum sa fie reale. Sunt prea naive. Si nu-mi place calitatea filmarii.
DAR ignorand astea, actorii au fost superbi, filmul a fost regizat perfect, si cine a scris povestea initiala merita multe laude. Mi-a placut si am trait fiecare secunda din film. Si chiar oamenii din sala de cinematograf au fost mai OK decat la alte filme. Imi place si melodia de la sfarsitul filmului si imi place mult si sfarsitul. Foarte mult imi place.
Bravo dragelor si dragilor (expresie imprumutata de la Dobro) care ati lucrat la acest film. Bravo !
Pe viitor, voi astia care faceti filme, incercati sa nu mai puneti injuraturi sau sa aratati scene sexuale doar ca sa umpleti nevoia retarzilor de a consuma asa ceva. Asta nu are legatura mare cu filmul. Este doar o dorinta de-ale mele apropo de filmele romanesti.