Am plecat cu tramvaiul azi.
Înainte să mă aşez pe scaun, un tip m-a întrebat cât e ora. Vorbea cum vorbeau unii foşti elevi ai mamei mele.
Se observa că are un handicap mintal. I-am raspuns şi mi-a mulţumit. L-am studiat… era foarte curat şi ordonat.
Mai târziu m-a întrebat dacă am să-i dau un leu. Era atât de inocent în exprimarea lui.
L-am întrebat ce vrea să facă cu banii. A spus că îi e cald şi vrea să bea un cico.
Nu i-am răspuns. Am început să conversăm. A spus ca a fost restructurat de la tâmplarie şi că are factura la curent de trei milioane.
Are două televizore, fratele lui are calculator, are frigider, masină de spălat… şi consumă foarte mult toate astea. Stau mulţi în aceeaşi casă.
Şi nu prea lucrează oamenii. El lucra, dar acum nu mai lucreaza. Îşi cauta.
M-a întrebat unde lucrez şi dacă nu avem nevoie de cineva să dea cu mătura. Era atât de sincer şi inocent.
M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.
A spus ca îl bat ţiganii şi golanii din cartier destul de des. El nu fură, el nu cerseste. El vrea să muncească.
Dar pentru ţigani nu e lege? El dacă fura, intră la puşcărie, dar ţiganii care îl fură mereu pe el, de ce nu intră la puşcărie?
Şi ei nu fac nimic. Stau toată ziua şi noaptea pe stradă şi îi fură lui ce munceşte…
Între timp îi dadusem 10 lei.
La un moment dat a plecat fără să spună nimic, că trebuia să coboare.
……………………………………………………………………………………………………………………….
M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.