Spre Omu

Maine dimineata plec spre Omu, spre cabana Omu. Ploua, se anunta cod galben de ploaie, in Bucegi va ploua si va ninge, dar eu tot vreau sa ajung la cabana Omu.

Vreau sa ajung la cabana obosit si ud, sa ma asez la masa, sa mananc o ciorba superba de legume, un snitel si sa beau o bere. Ciudat poate, dar este un sentiment dumnezeiesc!

Cu bicicleta la Cernica si cu masina la spital

Am fost in padurea Pantelimon (Cernica) cu bicicleta sa fac un traseu marcat de 28 km. Traseul mi s-a parut superb. Erau salcamii infloriti si miroseau imbietor. Dificultatea este usor spre mediu, din punctul meu de vedere. Tantarii sunt cam multi, dar daca esti in mers, nu te deranjeaza. Eram zece biciclisti in grupul din care faceam parte, majoritatea colegi de serviciu si prietenele lor. Tot timpul traseului imi spuneam ce rau imi pare ca nu e prietena mea, care avea un curs sau un examen atunci, si c-as reveni si a doua zi cu ea sa facem acel traseu… atat de mult mi-a placut.

Am facut mai multe popasuri de odihna, sa-i asteptam pe cei din spate, dar spre sfarsit am facut un popas mai mare. Era chiar langa localitate si de acolo mai aveam doar cativa km. Am mancat ce mai aveam si am baut o bere, zicand ca asta este o exceptie, eu in mod normal neconsumand alcool decat la sfarsitul turelor de bicicleta sau de mers pe munte. S-a terminat popasul si am plecat la drum pentru ultima portiune. Am zis ca daca a mers totul bine pana atunci, pot sa-mi fac o mica placere de a merge mai repede si am tot accelerat intr-o usoara panta pana cand am vazut in fata o groapa mare. Mi s-a parut atat de mare groapa, incat la viteza pe care o aveam am realizat ca nu puteam sa opresc la timp, nici s-o sar nu puteam pentru ca nu stiu sa fac asta, asa ca am decis sa incetinesc usor si sa cad controlat spre dreapta, aruncand bicicleta spre stanga.

Inpactul a fost mult mai puternic decat ma asteptam si dupa ce m-am lovit de partea dreapta a peretelui gropii, am urlat speriat de durere. Simteam o mare durere la umarul drept si mi-am controlat umarul… era dizlocat. Stateam in genunchi, aproape in patru labe, dar erau doar trei. Bicicleta s-a rostogolit frumos si s-a asezat cu rotile in sus stand pe ghidon si sea, de parca as fi pus-o eu asa. A patit doar o descentrare a rotilor. Eu mai mult de atat.

Au venit si ceilalti si m-au ajutat sa ma asez pe spate, cu capul pe un rucsac, dupa ce m-au controlat de lovituri/rupturi. Aveam si o lovitura lateral dreapta la torace, dar nu simteam nimic acolo. Aproape am lesinat, dar mi-am revenit dupa ce mi-au dat apa. Au incercat sa-mi miste umarul, dar ma durea prea mult. Nu a sunat nimeni la ambulanta, dar au sunat pe doi prieteni sa vina sa ma ia. Noroc ca popasul il facusem chiar lanaga localitate si impactul a fost aproape. Am mers pe picioarele mele pana in localitate pana unde nu am mai putut si m-am asezat jos. Un prieten a venit sa ma ia si m-a dus la spital. Alt prieten a venit si mi-a luat bicicleta. Multumesc frumos de ajutor.

Eu aveam o programare la o piesa de teatru si voiam foarte mult sa ajung. Imi ziceam ca daca imi pun umarul la loc destul de repede, reusesc sa ajung si la teatru. Am vazut eu in Survivor cum unei concurente cu umarul dizlocat, i l-au pus la loc si dupa aceea a putut continua proba si restul. La mine nu a fost cazul.

La spitalul Sfantul Pantelimon

Am ajuns la ortopedie, a incercat un asitent sa-mi puna umarul la loc in sala de asteptare, cu lumea de fata. Niste oameni erau putintel ingroziti de priveliste 🙂 Nu a reusit si m-a trimis la radiografie. Aveam si o bucatica de os rupt. Inauntru a incercat din nou, dar tot nu a reusit. A apelat la un ajutor, si dupa putin chin, a reusit. Mi-a disparut instant durerea. De fericire, am scos 200 de lei din portofel si i-am dat asistentului. Si eu sunt impotriva spagii :)) M-a bandajat si m-a trimis la radiografie din nou. Umarul si osul rupt s-au pus perfect la loc. Dupa aceea mi-a spus sa trec pe la chirurgie sa ma vada si ei la lovitura laterala, ca sa plec acasa linistit.

La chirurgie nu au fost de aceeasi parere. M-au internat ca le era frica sa nu fie ceva intern atins. Au zis ca trebuie sa ma monitorizeze minim 24 de ore, ca au incadrat accidentul meu la accidente rutiere, desi a fost pe poteca de padure. Si la ortopedie si la chirurgie multi oameni ma intrebau de bicicleta mea, imi cereau sfaturi de ce sa-si cumpere. Am cunoscut colegi de salon cu povesti interesante si am cunoscut asistente carora ori iti venea sa le pupi mana si sa le multumesti, ori sa le arunci pe geam. Am stat in spital de sambata seara pana luni la pranz. Luni mi s-a schimbat bandajul cu o orteza moderna pe care am putut s-o pun si s-o scot dupa bunul plac. Cand mi s-a dat jos bandajul am simtit a treia problema, o lovitura serioasa la cot. Am sangerat la cot mai multe zile si m-a durut cam o luna.

Lovitura laterala a fost foarte serioasa si cred ca daca nu aveam suncile pe care le am, sigur imi rupeam ceva intern. Asa mi-am rupt suncile 😀 Am avut o vanataie foarte mare si urata care s-a retras greu si inca mi se cunoaste locul. Inca am intarituri, desi mi-am pus multa gheata si m-am masat cu gel. Am stat cu orteza trei saptamani. Trei saptamani nu m-a durut umarul si cand am inceput sa am mana libera din nou, au inceput durerile. A trecut o luna si cinci zile de la accident si inca ma doare umarul cand fac anumite miscari. Am facut exercitii de recuperare acasa, dar voi merge la o clinica sa se ocupe profesionistii de mine.

Nu mai am voie sa joc baschet, tenis de camp sau altele care imi solicita umarul, niciodata in viata mea. Si lunea urmatoare accidentului stabilisem cu niste prieteni sa ne apucam de baschet 😀 Voi avea mereu o sensibilitate la umar si exista riscul sa mi se disloce mai usor data viitoare, dar sper sa-mi pot recapata toata mobilitatea in viitor.

Mai am doar doua saptamani de interdictie la mersul pe bicicleta. Asa ca… peste trei saptamani mi-am propus sa fac traseul din nou si sa-l termin in siguranta. Veniti cu mine?

Cat m-a costat o zi de schiat – Partea a treia

Predeal, Joi 12 Ianuarie 2012

Micul dejun a constat in doua oua fierte cu mustar si o felie de paine.
Am luat la mine sase pulpe superioare de pui, trei felii de paine si 2l de apa plata.

Plecarea de acasa a fost la 5:53. Dupa ce i-am pescuit pe colegii de schi si am alimentat masina, am plecat de la benzinaria Petrom de la iesirea spre Ploiesti la 6:44.
Am ajuns la benzinaria OMV din Predeal la 8:31.

Benzina a costat 120 lei/3 persoane = 40 de lei / persoana
Parcarea a costat 15 lei / 3 persoane = 5 lei / persoana

Dupa ce am parcat, am mancat o pulpa de pui goala.
Mi-am cumparat cartela de zi cu 121 de lei.
Telescaunul trebuia sa fie deschis la 8:30, dar a fost deschis cu nesimtire la 9:30. Am stat la coada peste o jumatate de ora si am urcat printre primii.
Prima coborare am terminat-o la 9:49. La primele coborari un tur complet (asteptat la telescaun, urcat cu telescaunul, coborare pe partie) dura cam 20 de minute.
Am coborat de 15 ori fara nici o pauza in afara de asteptatul si urcatul cu telescaunul.

1. Clabucet
2. Cocosul
3. Subteleferic
4. Clabucet
5. Cocosul
6. Subteleferic
7. Clabucet
8. Cocosul
9-12. Subteleferic
13. Clabucet
14. Cocosul
15. Subteleferic

Am mancat o ciocolata cu rom de 3 lei de sus. Asta a fost singura mea pauza.
M-am mai dat de 4 ori pe Subteleferic.

16-19. Subteleferic

Am depasit recordul de coborari stabilit anul trecut la Azuga.
Am urcat printre ultimii la ora 16:30 si terminat coborarea la 16:47.
Am mancat patru pulpe si doua felii de paine.
Am plecat din Predeal la 17:30 si am ajuns la Ikea la 19:25.
Mi-am luat un carnat la gratar de doi lei si un hot dog plus un pahar de suc la 3 lei.
Dupa ce am trecut pe la Cora Lujerului si prin Tineretului, am ajuns acasa la 20:50.

Exceptand mancarea de acasa, am cheltuit 40 + 5 + 121 + 3 + 5 = 174 de lei.

Puteti citi articolele din anii trecuti:
Cat m-a costat o zi de schiat
Cat m-a costat o zi de schiat – Partea a doua