Am fost in padurea Pantelimon (Cernica) cu bicicleta sa fac un traseu marcat de 28 km. Traseul mi s-a parut superb. Erau salcamii infloriti si miroseau imbietor. Dificultatea este usor spre mediu, din punctul meu de vedere. Tantarii sunt cam multi, dar daca esti in mers, nu te deranjeaza. Eram zece biciclisti in grupul din care faceam parte, majoritatea colegi de serviciu si prietenele lor. Tot timpul traseului imi spuneam ce rau imi pare ca nu e prietena mea, care avea un curs sau un examen atunci, si c-as reveni si a doua zi cu ea sa facem acel traseu… atat de mult mi-a placut.
Am facut mai multe popasuri de odihna, sa-i asteptam pe cei din spate, dar spre sfarsit am facut un popas mai mare. Era chiar langa localitate si de acolo mai aveam doar cativa km. Am mancat ce mai aveam si am baut o bere, zicand ca asta este o exceptie, eu in mod normal neconsumand alcool decat la sfarsitul turelor de bicicleta sau de mers pe munte. S-a terminat popasul si am plecat la drum pentru ultima portiune. Am zis ca daca a mers totul bine pana atunci, pot sa-mi fac o mica placere de a merge mai repede si am tot accelerat intr-o usoara panta pana cand am vazut in fata o groapa mare. Mi s-a parut atat de mare groapa, incat la viteza pe care o aveam am realizat ca nu puteam sa opresc la timp, nici s-o sar nu puteam pentru ca nu stiu sa fac asta, asa ca am decis sa incetinesc usor si sa cad controlat spre dreapta, aruncand bicicleta spre stanga.
Inpactul a fost mult mai puternic decat ma asteptam si dupa ce m-am lovit de partea dreapta a peretelui gropii, am urlat speriat de durere. Simteam o mare durere la umarul drept si mi-am controlat umarul… era dizlocat. Stateam in genunchi, aproape in patru labe, dar erau doar trei. Bicicleta s-a rostogolit frumos si s-a asezat cu rotile in sus stand pe ghidon si sea, de parca as fi pus-o eu asa. A patit doar o descentrare a rotilor. Eu mai mult de atat.
Au venit si ceilalti si m-au ajutat sa ma asez pe spate, cu capul pe un rucsac, dupa ce m-au controlat de lovituri/rupturi. Aveam si o lovitura lateral dreapta la torace, dar nu simteam nimic acolo. Aproape am lesinat, dar mi-am revenit dupa ce mi-au dat apa. Au incercat sa-mi miste umarul, dar ma durea prea mult. Nu a sunat nimeni la ambulanta, dar au sunat pe doi prieteni sa vina sa ma ia. Noroc ca popasul il facusem chiar lanaga localitate si impactul a fost aproape. Am mers pe picioarele mele pana in localitate pana unde nu am mai putut si m-am asezat jos. Un prieten a venit sa ma ia si m-a dus la spital. Alt prieten a venit si mi-a luat bicicleta. Multumesc frumos de ajutor.
Eu aveam o programare la o piesa de teatru si voiam foarte mult sa ajung. Imi ziceam ca daca imi pun umarul la loc destul de repede, reusesc sa ajung si la teatru. Am vazut eu in Survivor cum unei concurente cu umarul dizlocat, i l-au pus la loc si dupa aceea a putut continua proba si restul. La mine nu a fost cazul.
La spitalul Sfantul Pantelimon
Am ajuns la ortopedie, a incercat un asitent sa-mi puna umarul la loc in sala de asteptare, cu lumea de fata. Niste oameni erau putintel ingroziti de priveliste 🙂 Nu a reusit si m-a trimis la radiografie. Aveam si o bucatica de os rupt. Inauntru a incercat din nou, dar tot nu a reusit. A apelat la un ajutor, si dupa putin chin, a reusit. Mi-a disparut instant durerea. De fericire, am scos 200 de lei din portofel si i-am dat asistentului. Si eu sunt impotriva spagii :)) M-a bandajat si m-a trimis la radiografie din nou. Umarul si osul rupt s-au pus perfect la loc. Dupa aceea mi-a spus sa trec pe la chirurgie sa ma vada si ei la lovitura laterala, ca sa plec acasa linistit.
La chirurgie nu au fost de aceeasi parere. M-au internat ca le era frica sa nu fie ceva intern atins. Au zis ca trebuie sa ma monitorizeze minim 24 de ore, ca au incadrat accidentul meu la accidente rutiere, desi a fost pe poteca de padure. Si la ortopedie si la chirurgie multi oameni ma intrebau de bicicleta mea, imi cereau sfaturi de ce sa-si cumpere. Am cunoscut colegi de salon cu povesti interesante si am cunoscut asistente carora ori iti venea sa le pupi mana si sa le multumesti, ori sa le arunci pe geam. Am stat in spital de sambata seara pana luni la pranz. Luni mi s-a schimbat bandajul cu o orteza moderna pe care am putut s-o pun si s-o scot dupa bunul plac. Cand mi s-a dat jos bandajul am simtit a treia problema, o lovitura serioasa la cot. Am sangerat la cot mai multe zile si m-a durut cam o luna.
Lovitura laterala a fost foarte serioasa si cred ca daca nu aveam suncile pe care le am, sigur imi rupeam ceva intern. Asa mi-am rupt suncile 😀 Am avut o vanataie foarte mare si urata care s-a retras greu si inca mi se cunoaste locul. Inca am intarituri, desi mi-am pus multa gheata si m-am masat cu gel. Am stat cu orteza trei saptamani. Trei saptamani nu m-a durut umarul si cand am inceput sa am mana libera din nou, au inceput durerile. A trecut o luna si cinci zile de la accident si inca ma doare umarul cand fac anumite miscari. Am facut exercitii de recuperare acasa, dar voi merge la o clinica sa se ocupe profesionistii de mine.
Nu mai am voie sa joc baschet, tenis de camp sau altele care imi solicita umarul, niciodata in viata mea. Si lunea urmatoare accidentului stabilisem cu niste prieteni sa ne apucam de baschet 😀 Voi avea mereu o sensibilitate la umar si exista riscul sa mi se disloce mai usor data viitoare, dar sper sa-mi pot recapata toata mobilitatea in viitor.
Mai am doar doua saptamani de interdictie la mersul pe bicicleta. Asa ca… peste trei saptamani mi-am propus sa fac traseul din nou si sa-l termin in siguranta. Veniti cu mine?
Talentul de a buzunări
In anul I de facultate, 2002-2003, mergeam singur pe strada Dristorului, de la Baba Novac spre Dristor la metrou pe la 10 seara. Din sens opus se aproprie un grup de trei tineri pe care i-am reperat imediat ca fiind problematici. In acel moment mi-am pornit in gand un algoritm de securitate: ce sa fac in cazul in care ma abordeaza, ce sa fac in cazul in care vor sa ma bata, in cazul in care vor sa-mi fure portofelul etc. Am incercat sa-mi pastrez calmul. In Slobozia avusesem in copilarie mai multe evenimente nefericite cu intimidatori care mi-au luat banii, si stiam exact si cum se imbraca, si cum vorbesc, si cum merg , si cum se comporta acei oameni.
Cei trei au facut in fata mea un fel de poarta prin care sa nu pot trece de ei si m-a abordat unul dintre ei. In gand mi-am zis ca trebuie sa fie foarte atent la portofelul meu, cat timp vorbeste cineva cu mine si sa nu fiu 100% concentrat la conversatie. Asa am si facut. A urmat o conversatie interesanta, in care parca vorbeam doua limbi diferite, subiecte diferite, dar intelegeam amandoua partile ce spuneam defapt. Ei spuneau ca am incurcat-o si trebuie sa le las ceva, eu spuneam ca stiu asta, ca inteleg, dar ca nu vreau sa le dau nimic si nu mi-e frica de ei. In realitate frazele erau cu totul altele, fara nici o legatura cu intelesul real, dupa cum am spus. Am vrut sa-i fac sa creada ca sunt din zona si stiu pe un smecher mare de pe acolo. Antrenamentul din copilarie m-a ajutat sa fiu foarte calm si rational in timpul conversatiei.
La un moment dat, interlocutorul mi-a intins mana sa dea noroc cu mine, pentru a ma saluta de plecare. Mi-am ascutit simturile si mai mult. Eram atens la cum unul dintre ei s-a dus spre spatele meu stanga si al treilea spre dreapta. Eu aveam o pereche de pantaloni cu buzunarele foarte inguste. Atat de inguste incat, mie imi era greu sa-mi bag portofelul sau sa-l scot. Portofelul era in buzunarul stang din spate. Nu am simtit nimic. Abolut nimic, desi stiam ce avea sa mi se intample si eram super atent la moment. Dupa ce am dat noroc cu interlocutorul, ei au plecat in sensul in care mergeau si eu m-am intors spre ei verificandu-mi portofelul. Nu mai era si eram socat de reusita lor.
Am strigat la ei, ducandu-ma spre ei: Auzi, am si eu o rugaminte, da-mi si mie portofelul! Pastreaza banii, daca vrei, dar da-mi portofelul! Si tipul care il avea a ras, si mi l-a returnat spunandu-mi ca nu a luat nici un ban si ca pot sa-i numar daca vreau. Ne-am salutat si am plecat fiecare la treburile sale.
Poate ca a vazut iconita mea din portofel si era credincios :), poate ca a zis ca nu merita efortul pentru putinii bani pe care ii aveam la mine, poate a fost impresionat de mine…
Stiam ca nu trebuie sa port portofelul la spate si nu il purtam de obicei. Atunci a fost o exceptie. Cum naiba stiu hotii unde ai portofelul? Cum naiba au putut hotii sa mi-l fure, fara sa observ, eu asteptandu-ma la asta, si mai ales, cum naiba l-au scos cand eu nu puteam sa-l scot usor?
Iconita mea
Nu sunt ateu, nu sunt credincios, nu sunt religios, nu sunt agnostic. Daca as spune ca sunt agnostic, ar insemna ca ma intereseaza sa caracterizez relatia mea cu religia. Iar mie imi pasa 0 (ZERO) de religie.
Sa reformulez pentru a suna mai bine: nu ma intereseaza religia. Nici macar sa atac biserica nu ma intereseaza. Decat daca cineva porneste subiectul. Atunci e posibilitatea sa nu ma mai opresc decat dupa ce jignesc pe cineva, asa ca mai bine nu.
Rezulta din cele de mai sus ca nu ma intereseaza icoanele si e normal sa nu ma intereseze. Dar am o iconita formata dintr-o poza pe o foaie plastifiata, pe care o port din scoala generala in portofelele mele. De fiecare data cand am schimbat portofelul, am vrut sa renunt la iconita. Si niciodata nu am renuntat. Nici macar azi. Am primit-o de la un fost profesor de religie. Mi-a spus ca vrea sa ne poarte noroc si ne-a dat la toti elevii. Mie mi-a placut mult de acel profesor, chiar daca era uneori dur cu noi, cand nu invatam.
De cand o am in portofel, nu am pierdut nici un ban, nu mi s-a furat nici un portofel. Exista o intamplare care face o mica exceptie de la ce am spus mai devreme, dar o voi povesti data viitoare.
Sunt surprins de aceasta iconita, care este zilnic la mine in portofel de foarte multi ani, si careia nu-i acord niciodata importanta. Mai putin cand schimb portofelul…
Inca o poveste din tramvai
Am plecat cu tramvaiul azi.
Înainte să mă aşez pe scaun, un tip m-a întrebat cât e ora. Vorbea cum vorbeau unii foşti elevi ai mamei mele.
Se observa că are un handicap mintal. I-am raspuns ÅŸi mi-a mulÅ£umit. L-am studiat… era foarte curat ÅŸi ordonat.
Mai târziu m-a întrebat dacă am să-i dau un leu. Era atât de inocent în exprimarea lui.
L-am întrebat ce vrea să facă cu banii. A spus că îi e cald şi vrea să bea un cico.
Nu i-am răspuns. Am început să conversăm. A spus ca a fost restructurat de la tâmplarie şi că are factura la curent de trei milioane.
Are două televizore, fratele lui are calculator, are frigider, masină de spălat… ÅŸi consumă foarte mult toate astea. Stau mulÅ£i în aceeaÅŸi casă.
Şi nu prea lucrează oamenii. El lucra, dar acum nu mai lucreaza. Îşi cauta.
M-a întrebat unde lucrez şi dacă nu avem nevoie de cineva să dea cu mătura. Era atât de sincer şi inocent.
M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.
A spus ca îl bat ţiganii şi golanii din cartier destul de des. El nu fură, el nu cerseste. El vrea să muncească.
Dar pentru ţigani nu e lege? El dacă fura, intră la puşcărie, dar ţiganii care îl fură mereu pe el, de ce nu intră la puşcărie?
Åži ei nu fac nimic. Stau toată ziua ÅŸi noaptea pe stradă ÅŸi îi fură lui ce munceÅŸte…
Între timp îi dadusem 10 lei.
La un moment dat a plecat fără să spună nimic, că trebuia să coboare.
……………………………………………………………………………………………………………………….
M-a întrebat dacă am fraţi şi surori, dacă parinţii mei trăiesc, dacă muncesc, dacă sunt însurat.
Urasc agentiile imobiliare
Da, frate, daca nu ar exista agentii imobiliare, ar fi mult mai bine. Dar exista, asa ca putem sa nu apelam la ele, si sa nu avem acces la toate ofertele sau putem sa inghitim nesimtirea lor.
Eu am ales o cale de mijloc. Nu detaliez acum.
Acum trei zile prietena mea imi spune ca a primit o oferta de la o agentie cu un apartament si ma intreaba daca ma intereseaza. Ii spun ca ma intereseaza. Revine putin mai tarziu intrebandu-ma daca e bine ora 19:00 pentru o vizionare. Ii spun ca e bine. Intre timp am primit aceeasi oferta de la agentia cu care lucrez eu. Am ales sa lucrez cu o anumita agentie si va voi spune de ce altadata, dar am lucrat si cu alte agentii in functie de caz. Pentru ca era aceeasi oferta si este in avantajul meu sa colaborez cu agentia mea, nu cu alta, am decis sa anulez vizionarea deja programata de prietena mea pentru mine.
Eu in prostia mea sunt sincer de obicei si am spus exact adevarul agentiei care ne-a facut initial oferta. Le-am spus foarte frumos si politicos ca am primit aceeasi oferta de la alta agentie si prefer sa vizionez cu ceilalti.
-Aveti exclusivitate cu cealalta agentie?
-Nu, dar prefer sa vizionez aceasta oferta cu cealalta.
In timp ce ii dadeam alte explicatii din politete, tipul mi-a spus fara sa ma asculte:
-Va sterg numarul din baza de date si nu va mai prezentam nici o oferta!
Si “mi-a trantit telefonul in nas”!
Eu, sensibil de fel, desi nimeni nu ma crede, m-am simtit foarte prost dupa aceea. Mi-a stricat toata ziua… hai nu chiar toata, dar o mare parte din ea.
Chiar am fost afectat de modul in care a vorbit cu mine acel agent si ma gandeam la ce am gresit. Nu aveam nici o obligatie fata de acel agent sau fata de acea agentie. Nimeni nu i-a cerut niciodata sa ne prezinte oferte.
Dar cand suni la o oferta, care de multe ori e falsa/gresita/vanduta, agentul insista sa-ti mai trimita alte oferte, fara sa ceri tu.
Peste cateva minute mi-a trimis SMS: “O sa va rog sa evitati nr.acesta sau anunturile agentiei noastre. Multumim”
Asa ca o sa va rog sa evitati numarul 0720.138.076 SI agentia House Art:
Evitati numarul 0720.138.076 si agentia House Art.
Pe anuntul.ro (site pe care il urasc) anunturile acestui numar de telefon se gasesc aici.
Fara prea multe cuvinte
La intrare la metrou ma opresc sa-mi caut cartela arucata ca intotdeauna undeva prin geanta si vad un baiat care vrea sa intre si el la metrou. Baga cartela si se aude sunetul specific pentru cartela respinsa. Ii vad fata dezamagita se uita la cartela si se intoarce undeva int-un colt. Nu se duce sa-si cumpere o alta cartela. Se uita la telefon si nu stie ce sa faca. Am banuit ca nu mai avea calatorii pe cartela si probabil ca nici bani sa-si cumpere alta.
-Vrei sa intri pe cartela mea? Hai!
El nu a raspuns nimic, doar a venit cu mine si dupa ce a intrat a zis un “Multumesc” timid si rusinat.
Am luat metroul in directii diferite. Stateam fiecare pe peron si ne priveam. El nu stiu ce gandeam, eu incercam sa-mi imaginez cateva lucruri despre el: poate trebuie sa ajunga neaparat undeva, poate doar se intalneste cu prietenii lui la o bere, poate-i student si nu mai are bani, poate si-a uitat portofelul acasa, poate, poate…
A venit metroul lui si l-am vazut privindu-ma din metrou. M-am simtit bine ca intr-un moment inspirat am ajutat pe cineva. Un altul probabil m-ar fi abordat si mi-ar fi explicat cum de nu mai are bani sa intre la metrou, m-ar fi intrebat probail ceva despre mine, dar a fost mult mai interesant si mai misterios sa nu ne spunem nimic doar sa ne intelegem din priviri.
Hai sa mai scriu si eu ceva
Aseara mi s-a spus sa ma reapuc de blog chiar de catre persoana care imi spusese ca nu am talent la scris: https://liviusandulache.com/241_nu-a-talent-la-scris.html
Pana la urma nu conteaza daca am talent la scris, conteaza sa transmit ceva.
Asa ca voi scrie cand imi vor trece chestiuni prin cap.
XXL
Eram atat de slab, incat nu aratam bine. Prin clasa a XII-a mi-am propus sa mananc mai mult decat aveam nevoie pentru a ma ingrasa fortat. Am reusit.
In anul I de facultate am inceput sa observ cum mi se rotunjeste corpul si imi placea. Observam ca si altora le placea. In anul al doilea de facultate am tot observat cum imi crestea burta. Nu-mi placea burtica, dar nu ma deranja.
In urmatorii ani a inceput sa-mi creasca burta continuu. In decembrie 2011 am urmat o cura pentru a vedea ce se intampla. Am slabit sase kg intr-o saptamana si inca trei in urmatoarea saptamana.
A fost foarte greu sa urmez cura si nu pentru mersul pe jos zilnic timp de o ora pe care il presupunea, nu pentru bautul de minim doi litri de apa pe zi, nu pentru abstinenta de la alcool, tutun, dulciuri, lapte, paine, prajeli ETC. Mersul pe jos este o foarte mare placere. Mereu beau mai mult de doi litri de apa pe zi. Pot renunta la toate acelea fara nici o problema. Dar cura presupunea sa nu mananc legume si fructe, care mie imi plac cel mai mult, si sa mananc foarte multe proteine sub forma de carne. Cand am decis sa renunt la cura, nu am mai mancat carne o vreme, in semn de razbunare pentru cata carne mi-a invadat corpul si am mancat multe fructe si legume. Efectul a fost bineinteles sa ma ingras la loc. Nici nu ma asteptam la altceva.
Desi pot manca mai sanatos ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, desi imi place sa practic mai multe sporturi decat majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, am tot imbinat in ultimii ani stilul sanatos cu stilul foarte nesanatos de a trai. Aveam perioade in care fumam, beam cola, bere, mancam mult junk-food, si eram sedentar si perioade in care mergeam zilnic cu bicicleta la serviciu, urcam pe munte, nu fumam deloc, nu beam decat apa, mancam ponderat la cantina ETC ETC ETC
Culmea e ca mie imi place mancarea sanatoase, nu mananc sarat de foarte multi ani, imi place sa beau apa, imi place sa fac sport in aer liber, imi place sa ma trezesc dimineata devreme si sa fac multe intr-o zi. Dar imi place sa mananc FOARTE mult. Nu mananc gras, dar mananc mult. Dar daca tot imi place sa fac sport si imi place si mancarea sanatoasa, de ce naiba nu am dus un stil de viata sanatos?! Naiba stie!
De putina vreme am depasit o bariera psihologica foarte importanta: 90 Kg. Ieri aveam 91 Kg. Asta dupa ce anul trecut am avut intre 82-86 Kg ca medie. Bine m-am lasat de fumat de trei luni si poate si asta este o cauza, dar e mult prea mult.
Asa ca, de acum inainte voi duce o viata din ce in ce mai sanatoasa! Promit!
Aceeasi varsta
In februarie am stat doua zile in Roma. In Bucuresti era multa zapada si frig si m-am bucurat mult cand am gasit acolo un soare placut. Incalzita de razele soarelui si incantata de cladirile historice, m-am oprit in diverse locuri sa mai admir un tablou , sa mai ascut o vioara.
Am ales sa vad cateva obiectivele turistice. Totul a fost minunat, pana cand am intrat intr-un magazin sa-mi iau o apa si cand sa platesc am realizat ca nu mai am portofelul. Mi-am dat seama ca eu in starea mea de incantare de a descoperi locuri noi nu am mai fost atenta la geanta si cineva mi-a furat portofelul.
Din fericire buletinul nu era in portofel.
Insa nu mai aveam banii sa mai ajung la aeroport. Â Am inceput sa plang si totul mi s-a parut tragic. Am fost tare suparata. Â Un prieten din copilarie locuieste la Roma, l-am sunat si m-a dus el la aeroport.
Dupa ce am ajuns la aeroport, la controlul de verificare o femeie din spatele meu mi-a zis ca nu stie ce sa faca ca-i prima data cand merge cu avionul, ca-i e frica si daca poate sa stea cu mine. Parea suparata, era imbracata in negru si mi-a spus ca merge acasa ca-i murise tatal. Locuia in Italia si de fiecare data plecase acasa cu autocarul. Acum era in contratimp si avionul era sigura solutie sa ajunga. Ca multi alti romani plecase in Italia sa munceasca, avea grija de un batran. Avea doi copii acasa, de 4 si 8ani. Isi lasese copii cu sotul si cu parintii ei.Sotul ei era bolnav si nu lucra. Mama ei nu lucra, tatal ei fusese bolnav. Ea era singurul venit pentru familia ei. Incerca sa castige cati mai multi bani, lucrand in plus in timpul liber si chiar si noaptea. Ma gandeam cat de mult poate sa munceasca un om.
A sunat-o cineva sa o intrebe daca se descurca la aeroport :
-Da, am cunoscut o fetita si stau cu ea. Ea a mai mers cu avionul. Acea fetita eram « Eu »
Am intrebat-o cati ani are si a raspuns «30»! Am fost uimita… aveam aceeasi varsta-si doua vieti atat de diferite!
Eram amandoua suparate, eu imi pierdusem portofelul, ea avea o multime de probleme. Dintr-o data faptul ca pierdusem 150€ a devenit neimportant si am realizat ca am o viata frumoasa, am oamenii dragi aproape, am un job ok, sunt sanatoasa.
Banii se fac si se duc, pe de o parte pierzi, pe de alta parte castigi ! Important e sa traim frumos !
Fata, te calca in picioare aia
Poveste din metrou
Stai fa, sa-ti zic ce mi s-a-ntamplat ieri! Vine proasta aia la mine si ma intreaba ce am cu barbatu’ ei. Ii zic ca n-am nimic cu barbacsu’.
Ea zice ca cica a auzit ea ca stau eu la el si ca is toata pa el. Auzi tu fata! Ce proasta. De unde ‘reacu le-a scos?! I-am zis, fa, ca nu stau eu cu el, ca n-am nicio treaba cu el.
A plecat, nu inainte de a ma ameninta bine. A zis ca daca ma prinde vreodata langa el, ma rupe din bataie, ma omoara.
Acuma, eu chiar n-am nimic cu ala, dar stiu cine are… si stii si tu! Asa ca i-am zis lu’ proasta ailalta: Fa, ai grija fa ca daca te prinde nevasta lu ala, te calca in picioare!
I-am spus sa-l lase naiba, ca o omoara aia. Si ea a zis ca de unde stie aia ca ea sta cu ala?! Ca cine ia spus, ca ea n-are de unde sa stie… Pe ea n-o intereseaza prostiile ei. Sa-si tine ea barbatu langa ea, altfel sa taca!
Mare proasta, fata!
Dragilor si dragelor, pe aceste personage le pot intelege, dar pe persoanele inteligente si educate nu le-as putea intelege in aceasta situatia si am intalnit-o si in cazul lor.
Daca partenerul/partenera ta te inseala, te duci la cea/cel cu care te-a inselat si ii spui sa-l/s-o lase in pace??? How stupid is that?
Deci partenerul te-a inselat pentru ca a existat o alta persoana care l-a bagat intr-o capcana din care el saracul nu poate iesi prin fortele proprii.
Si vina este 100% a acestei terte persoane :)) :)) :))
You stupid mother fucker, daca partenerul te inseala, este 100% vina partenerului. Nici macar a ta, chiar daca nu esti un partener bun, nu ai nici o vinuta ca te-a inselat.
Desparta-te de partener si vezi-ti de viata ta, care SIGUR va fi mai buna la un moment dat.
E mult de discutat aici si chiar am experienta in acest domeniu :), dar credeti-ma pe cuvant!