Ba eu sunt mai dur asa, ma enerveaza rau taica-miu, nici macar nu e tatal meu bun, ma injura mereu, i-am zis ca daca l-as vedea odata cazut jos gata sa moara, acolo l-as lasa !
Si totusi cand a fost bolnav si a trebuit sa se opereze, eu am umblat continuu doua zile sa fac rost de 32 de milioane pentru operatie. Pe copiii lui i-au durut in cot. Nici macar nu l-au vizitat. Ca ei stau cu mama lor si nu le pasa de asta. Si cand s-a facut bine, a inceput iar sa ma injure.
El sta toata ziua si bea. Mama se chinuieste si eu muncesc ca prostu si le dau lor jumatate din banii mei. D-aia nu pot pune si eu un ban deoparte. Voiam eu sa ma mut. Gasisem o camera cu un milion sau un milion jumate’. Era buna aia. Dar s-a dat. I-am zis lu’ mama ca dupa ce plec, nici un telefon nu le mai dau. A inceput sa planga cand i-am zis. El bea toata ziua, eu vin de la munca si ma injura si ma trimite la munca. Si ma oftic rau ! Ca stiu ca am muncit toata ziua si le dau bani, si tot pe mine ma injura.
Imi da mereu exemplul copiilor lui care si-au luat masina. Si imi spune mereu sa strang si eu bani sa-mi iau. De unde sa strang, daca am salariu’ mic si jumate’ le dau lor sa avem ce manca si sa ne platim intretinerea ?! Da’ plec eu, sa vada ei cu ce-or sa traiasca. Copiii lui nici nu-l baga in seama.
Si eu stiu cum e. Cand eram mic, tata ne-a parasit si mama s-a chinuit mult cu mine. Am suferit enorm ca nu am avut tata. Si de asta vreau sa muncesc, si cand o sa am copii, sa am bine grija de ei.
L-am batut odata. A batut-o pe mama. Atunci i-am zis lu frate-miu sa-l scoata afara. Am incuiat usa la casa si l-am batut pana i-a dat sangele. I-am spus: Injurati-va, nu ma intereseaza, faceti ce vreti, dar sa nu o mai bati niciodata. Cum sa dai intr-o femeie care nu se poate apara ?!. Vrei sa stii ce e bataia ? Uite iti arat eu bataie ! Si de atunci nici o palma nu a mai ridicat la ea. Dar i-am zis si ei sa nu il provoace. Sa fie si ea cuminte !
Acum mi-ar fi rusine sa mai dau in el. Are si el 60 de ani, eu am alta maturitate. Nu as mai putea sa dau in el.
Nu am talent la scris
Tocmai mi s-a spus:
Cred ca esti o persoana mult mai interesanta si mai inteligenta decat ceea ce scrii… si nu ai talent la scris!
I love it !
Mi-ar placea sa mi se mai spuna replici de genul asta, pentru a avea ceva interesant de scris.
Apreciez mult cand oamenii sunt sinceri.
Cat m-a costat o zi de schiat – Partea a treia
Predeal, Joi 12 Ianuarie 2012
Micul dejun a constat in doua oua fierte cu mustar si o felie de paine.
Am luat la mine sase pulpe superioare de pui, trei felii de paine si 2l de apa plata.
Plecarea de acasa a fost la 5:53. Dupa ce i-am pescuit pe colegii de schi si am alimentat masina, am plecat de la benzinaria Petrom de la iesirea spre Ploiesti la 6:44.
Am ajuns la benzinaria OMV din Predeal la 8:31.
Benzina a costat 120 lei/3 persoane = 40 de lei / persoana
Parcarea a costat 15 lei / 3 persoane = 5 lei / persoana
Dupa ce am parcat, am mancat o pulpa de pui goala.
Mi-am cumparat cartela de zi cu 121 de lei.
Telescaunul trebuia sa fie deschis la 8:30, dar a fost deschis cu nesimtire la 9:30. Am stat la coada peste o jumatate de ora si am urcat printre primii.
Prima coborare am terminat-o la 9:49. La primele coborari un tur complet (asteptat la telescaun, urcat cu telescaunul, coborare pe partie) dura cam 20 de minute.
Am coborat de 15 ori fara nici o pauza in afara de asteptatul si urcatul cu telescaunul.
1. Clabucet
2. Cocosul
3. Subteleferic
4. Clabucet
5. Cocosul
6. Subteleferic
7. Clabucet
8. Cocosul
9-12. Subteleferic
13. Clabucet
14. Cocosul
15. Subteleferic
Am mancat o ciocolata cu rom de 3 lei de sus. Asta a fost singura mea pauza.
M-am mai dat de 4 ori pe Subteleferic.
16-19. Subteleferic
Am depasit recordul de coborari stabilit anul trecut la Azuga.
Am urcat printre ultimii la ora 16:30 si terminat coborarea la 16:47.
Am mancat patru pulpe si doua felii de paine.
Am plecat din Predeal la 17:30 si am ajuns la Ikea la 19:25.
Mi-am luat un carnat la gratar de doi lei si un hot dog plus un pahar de suc la 3 lei.
Dupa ce am trecut pe la Cora Lujerului si prin Tineretului, am ajuns acasa la 20:50.
Exceptand mancarea de acasa, am cheltuit 40 + 5 + 121 + 3 + 5 = 174 de lei.
Puteti citi articolele din anii trecuti:
Cat m-a costat o zi de schiat
Cat m-a costat o zi de schiat – Partea a doua
Multumesc.
Dupa principiul ca daca taceam, filozof ramaneam, nu prea am mai scris aici. Decat sa scriu ceva inutil sau mediocru, mai bine nu scriu.
Mi s-a spus si am realizat de ceva vreme ca ar fi foarte bine sa vorbesc mai putin si sa fac mai mult, sau cel putin sa vorbesc mai putin. Inca nu fac asa, dar poate voi reusi.
Am avut parte de intamplari triste si de intamplari fericite. Daca as scrie despre ele, as exprima doar o fata palida a lor. Esentialul este sa le apreciez, sa nu le uit, sa invat ceva din ele si sa le impartasesc unui grup restrans de persoane atunci cand este cazul.
Concluzia mea este ca indiferent de cat de pesimist esti, un lucru frumos iti poate schimba viata in bine cand nu te astepti deloc si nu se merita sa iti pierzi timpul fiind pesimist.
Oricat de grea, de urata si de nedreapta poate parea viata, “La vita e bella” !
Imi plac prea multe lucruri si vreau sa fac prea multe lucruri. Am multa energie, dar nu destula pentru toate si decat sa fac multe si prost, mai bine putine si bine. Asa ca renunt la blog 🙂
Multumesc.
Ta na _ _ ta na
Frate, sa-ti tragi palme, nu alta ! De ceva vreme aveam o melodie in cap si o tot fredonam, si nu e aia din “Flinstons” ca la “Robotzi”. Si le-o fredonam oamenilor, oamenii isi dadeau seama ce melodie e, dar nimeni nu stia cum se numeste. Stiam ca e chitara si saxofon, am incercat sa gasesc hituri de la inceputul anilor ’90, dar fara rezultat.
Am gasit pe internet midomi.com, am fredonat melodia exact cum le-o fredonam oamenilor:
Ta na _ _ ta na _ _ _ _ _ _ _ _
ta na _ _ ta na _ _ _ _ _ _ _ _
Ta na _ _ ta na _ _ _ ta na na
si a gasit-o din prima: David Stewart Candy Dulfer – “Lily Was Here”
Asa ca… Frate, sa-ti tragi palme, nu alta !
Ploua. Moonlight Sonata. QBasic
Afara ploua. Imi place la nebunie ca ploua. De afara vine un miros frumos de viata. Mi se pare ca ploaia spala multe, nu numai masina mea.
Ascult Beethoven – “Moonlight Sonata” si nu ma pot abtine sa nu zambesc. E superba viata asta. In orice domeniu au existat niste genii care prin munca lor ne-au facut viata noastra de azi mult mai frumoasa.
In timp ce ploua si ascult Beethoven, programez. In clasa a V-a am stiut ca asta vreau sa fac cand ma fac mare. Am avut noroc sa am la scoala cursuri de programare din clasa a V-a. Atunci scriam programele in QBasic pe hartie cu creionul sau cu pixul. Nici nu stiam sa folosesc calculatorul. Eu scriam programele pe hartie si colegii mei le scriau la minunatele 2 sau 386 din laboratorul de informatica.
Ce frumos ar fi ca lumea sa se mai opreasca putin din cursa asta teribila pentru supravietuire, si sa se mai bucure de lucrurile pe care le avem si de oamenii care ne fac viata mai frumoasa !
Putin egoism & altruism
Sunt un amestec ciudat de egoism si altruism. Ba chiar de mult egoism cu altruism exagerat. Cine cunoaste, stie.
Mai devreme am mancat o banana la birou si mancand mi-am dat seama ca nu am intrebat pe nimeni daca vrea. Da, am vrut sa mananc eu toata banana, sa ma simt bine. Dar daca cineva imi cere, sunt in stare sa dau tot ce am, ba chiar si ce nu am. Asa ca intelegeti-ma, dragilor si daca vreti ceva de la mine, cereti-mi ! Va voi da din inima. Chiar si mancare :).
Si nu accept repliCA CA ar trebui sa intreb eu sau sa stiu eu cand cineva vrea ceva. NU frate, n-o accept. Aici este egoismul. Cere si ti se va da ! Ti se va da cu lacrimi in ochi si cu bucurie in suflet. Aici este altruismul.
Mama si calculatorul
Imi amintesc cand i-am adus mamei un Pentium la 166 MHz cu 128 MB SDRAM in 2005. Eu eram foarte mandru de acel calculator. Mai ales ca reusisem sa-mi “construiesc” si acest al doilea calculator dupa ce aveam deja in 2004 “ditamai” Pentium-ul II la 300 MHz cu uluitoarea cantitate de 256 MB de SDRAM. Bineinteles ca eram rau de tot in urma cu tehnologia, dar daca ma gandesc ca in 2000 dabia faceam cunostinta cu HC-urile, atunci pot spune ca aceste Pentium-uri erau avioane. Ajunsesem sa am 5 HC-uri si inca mai am doua.
Dupa aia i-am adus mamei un Pentium III Server Tualatin la 1266 MHz cu 512 MB SDRAM. Va pot spune cu mana pe inima ca acest calculator este inca mai rapid decat foarte multe calculatoare din casele oamenilor de azi. Weekendul trecut i-am schimbat din nou sistemul si de data asta am ales Pentium 4 la 3 GHz cu 2 GB DDR2. Si eu am unul mult mai performant :D.
Ce a facut mama la calculator pana acum… La inceput i-a fost foarte greu sa foloseasca mouse-ul. Acum ? Isi face proiecte didactice, isi construieste metode de predare cu ajutorul calculatorului, editeaza poze si creaza mp3-uri, scrie DVD-uri, are blog, e abonata la feed-reader-e, are cont de yahoo si gmail, foloseste YouTube, are cont de FaceBook, se uita la filme, asculta muzica, foloseste Power Point mult mai bine decat mine, si-a reinstalat Windows-ul cu ajutorul meu telefonic, a desfacut carcasa si a umblat la cabluri etc.
Stie sa foloseasca calculatorul mai bine decat multa lume si ii place sa aiba datele frumos ordonate pe hard disk, la fel ca baiatului ei.
Bravo ei, dar tot nu ii accept cererea de adaugare ca prieten pe FaceBook 😛 !
Jocul CONTACT
Va prezint jocul “Contact”:
O persoana, o numim persoana A, se gandeste la un cuvant si spune prima litera din acest cuvant. De exemplu se gandeste la “Coropisnita” si spune litera “C”.
Celelalte persoane formeaza o echipa, o numim echipa, care joaca impotriva persoanei A. Alta persoana din echipa, oricare, o numim persoana B, se gandeste la un cuvant care incepe cu litera data de persoana A, de exemplu “Caisa”, si spune un sinonim, definitie, sau orice altceva astfel incat sa faca alte doua persoane din echipa sa se gandeasca la acelasi cuvant, de exemplu “Zarzare”.
Cand alta persoana din echipa crede ca stie la ce se gandeste persoana B, spune “Contact”. Cand sunt doua persoane care au spus contact, Persoana B impreuna cu aceste doua persoane spun toti in acelasi timp: “1, 2, 3 si…” si apoi cuvantul la care s-au gandit. Daca toti trei spun acelasi cuvant, de exemplu “Caisa”, echipa castiga runda si persoana A trebuie sa mai dea o litera din cuvant, de exemplu: “CO”.
Si apoi cineva din echipa trebuie sa se gandeasca la un cuvant care incepe cu acele doua litere, de exemplu “CO”, si asa mai departe.
In tot acest timp, persoana A, poate anula incercarea persoanei B, spunand cuvantul, de exemplu “Caisa”. Si in tot acest timp echipa poate castiga jocul daca ghiceste cuvantul dat de persoana A, de exemplu “Coropisnita”.
Important este ca ce spune persoana B, nu trebuie sa fie sinonim sau definitie neaparat. Aici este marele farmec al jocului. Ar fi prea simplu pentru persoana A sa-si dea seama de cuvant, daca s-ar spune numai sinonime sau definitii.
Sa va distrati !
Prost la oras
Imi plac oamenii care prefera sa fie prosti la oras decat destepti la sat.