As scrie despre un concert la care am fost si m-am simtit foarte bine, despre post si despre oameni care tin post, despre ce am facut de Paste sau de Pasti, despre deschiderea unui pub irlandez, despre deschiderea unui restaurant italian sau despre sms-urile care se trimit cu ocazia celor doua mari sarbatori crestine.
Despre acestea as avea cate ceva de scris.
Dar bine ca am scris despre ce as scrie, ca sa-mi amintesc mai usor in viitor cand ma voi gandi sa si scriu.
Eu am doua carti din colectia Penguin cumparate acum cativa ani de la targul de carte Gaudeamus: “The Great Gatsby” si “The Picture of Dorian Gray” si pe ambele le-am imprumutat cuiva. “The Picture of Dorian Gray” am impreumutat-o lui Sorin si “The Great Gatsby” Sorinei. Deci Sorina si Sorin imi citesc mie cartile acum.
Cand am iesit din bloc dimineata, m-a lovit un val de lumina calda. Si cum inaintam, incercand sa ma acomodez cu atata lumina, niste pasarele cantau fericite provocandu-mi un mare zambet tamp. Da, domn’le, vine primavara, vine !
Recunosc ca mie imi placea zapada si mi-a placut foarte mult iarna asta si ca a nins destul de mult, spre deosebire de majoritatea celorlalti, care au injurat mult. Eu nu am avut nici-o problema cu iarna. Nu mi-a provocat nici-un prejudiciu in afara de intretinerea mare. Cauciucurile mele de iarna s-au dovedit a fi foarte eficiente permitandu-mi sa fac tot ce am vrut. Sunt Kleber Krisalp HP2 185/65/R15, Kleber fiind un frate mai mic si mai ieftin al Michelin-ului. Le recomand cu incredere. Intr-un test, au iesit pe locul al doilea pentru dimensiunea 185/65/R14. Iar cei care cred ca nu este nevoie de cauciucuri de iarna se inseala foarte mult. Este o diferenta enorma.
Si as fi vrut sa mai prind o zi de schi ! Foarte mult as fi vrut. Dar vine primavara si asta nu poate decat sa ma bucure. Trebuie sa-mi promit ca in weekend-ul care vine voi face putin sport. Trebuie.
Si inainte sa intru in bloc la serviciu m-am uitat spre soare… si am ramas asa
staring at the sun !
Mie imi place ca imi schimb anumite gusturi si pareri in timp. Daca toata viata mi-ar placea piureul si mi-ar displacea ardeii grasi sau daca toata viata as fi PNL-ist, ar fi o limitare si plictisitor.
Ieri si azi am avut cateva discutii cu diferiti oameni si mi-am schimbat o parere. Imi place mult de tot cand am conversatii cu oameni care imi schimba o parere. Dar parerea pe care o aveam eu, nu o aveam pentru ca am studiat problema si am ajuns eu la concluzia respectiva. Ci pentru ca nu ma interesase subiectul.
Este vorba despre zodii. Uram cand oamenii ma intrebau pe mine sau pe altcineva despre zodie pentru a stabili o compatibilitate sau ceva de genul asta. Reflectand putin problema, mi-am dat seama ca au dreptate. Bine… nu sa cataloghezi un om in functie de zodie, dar iti poti explica anumite trasaturi.
Eu sunt LEU ! Imi place ca sunt leu, bineinteles.
In continuare nu suport horoscopul si mi se pare in continuare o idiotenie sa citesti asa ceva.
Acum mai multi ani am citit caracteristicile LEU-lui dintr-o carte foarte veche gasita pe la tara. O carte de peste 100 de ani, despre care nu stiu ce s-a intamplat cu ea. Caracteristicile acelea m-au impresionat foarte mult. Era ca si cum eram la un psiholog si imi spunea ce observa la mine. Atunci mi-am pus prima oara problema. Si ieri a doua oara. Azi dovedeste ca a treia oara e cu noroc.
De azi cred in zodii 😛 !
Urasc sa vad ca un om are mai multe telefoane, pentru a avea minute sau tarife mai bune in anumite retele, dar nu are credit pe cartela nici sa dea bip !
Am vazut multe specimene. Dar cel mai tare exemplu a fost acum o saptamana cand, in autobuz, am vazut un om care avea trei telefoane foarte smechere TOATE TREI. Si a vorbit vreo 40 de minute continuu. Si-a sunat multi membrii ai familiei sa le spune despre operatia unui anumit membru. Suna lumea in functie de reteaua din care faceau parte ei. El avea Vodafone, Orange si Cosmote. Problema a aparut in momentul in care a trebuit sa sune pe cineva care era parca pe Zapp. Atunci i-a dat doar BIP. Sau BEEP. Si a asteptat sa fie sunat, exact ce s-a si intamplat peste un scurt timp.
Acum sase ani, eram cu ea.
Eram cu ea in parcul Garii de Nord. Era inceput de primavara, cald, verde, soare, jeg si jegosi. Dar noi ii ignoram. Ii ignoram ca ne era bine cu noi doi insine. Nu ne mai saturam unul de celalalt. Sau … asa imi amintesc eu acum.
La un moment dat, nu mai stiu exact caruia dintre noi, ne-a traznit o idee. Hai sa ne promitem ca peste ani si ani, indiferent ce se va intampla cu noi, sa ne intalnim acolo. Cand ? In Duminica dinainte de 1 Martie. Peste cati ani ? Peste zece ? Nu, e prea mult. Hai in 2010 ! Da, da, da … 2010 inseamna … peste sase ani. Perfect !!! Peste sase ani poate vom fi impreuna :). Sau poate nu vom fi si vom avea fiecare familiile noastre, copii … Wow … Vom fii batrani !
Si ce vor spune viitorii nostri soti ? Vor intelege ei ca trebuie sa ne intalnim, pentru ca ACUM ne-a venit aceasta idee ? Nu stiu. Si daca vom fii in tari diferite ? Voi inchiria un elicopter si voi veni sigur.
Dar la ce ora ? La 10:00. De ce ? Ca e o ora buna si daca esti in alt colt al tarii sa ajungi in dimineata aia si daca esti in alta tara, poti veni de sambata eventual.
Super ! Deci: In 2010, in Duminica dinainte de 1 Martie, la ora 10:00, ne vedem in parcul Garii de Nord. Mai, eu sigur vin. Si eu.
Pe 28 Februarie 2010 ar trebui sa se intample aceasta intalnire. Atunci mi se pareau o gramada de ani. Ca va trece o vesnicie pana va veni data acelei intalniri. Si totusi, a venit. Mi-ar placea foarte mult sa ne tinem de aceasta promisiune pe care ne-am facut-o. Mai ales ca am avea destule despre care sa vorbim si mai ales ca mie mereu imi va face placere sa-mi tin aproape persoanele care au insemnat ceva pentru mine la un moment dat.
Dar nu ne vom intalni. Ea nu mai este in Romania si nu-si permite elicopter. Eu locuiesc in Romania, dar acum vizitez alta tara.
Au trecut ani … au trecut ani … si viata s-a schimbat.
Am ajuns foarte lejer la aeroportul Baneasa, conducandu-ma cu masina mea, prietenul meu, Duma. Ma simteam lejer datorita bagajelor usoare pe care le aveam, dar mai ales datorita noilor mei pantofi sport Salomon luati de la reduceri.
In aeroport m-am intalnit cu cineva cu care nu ma mai vazusem de niste ani. Mergea tot la Paris. A tercut timpul foarte repede. M-am suit in avion. Am mai mers cu avionul doar o data, dus-intors si de ambele dati am stat la geam, putin in spatele aripei. Acum am stat la fel. Acolo imi place mie, sa avd eu ce se intampla cu aripa in timpul zborului.
Vremea era frumoasa in Bucuresti si foarte frumoasa deasupra norilor pana aproape de inceputul de aterizare. Era un soare care nu te lasa deloc sa uiti ca este. Cand am inceput coborarea, a inceput si ploaia. Macar asa, am prins si eu putine turbulente. Ar fi fost prea lin zborul altfel.
Am dat 86 de euro in total pe biletul de avion dus-intors. Si voi fi dat inca 28 de euro pe bilete de autobuz Beauvais – Paris – Beauvais, ca aeroportul este la peste 70 de km de Paris.
De unde m-a lasat autobuzul, m-am indreptat spre metrou. Dar nu inainte de a fi intampinat de o persoana de etnie roma si de nationalitate romana, care a incercat sa ma faca de niste bani, aratandu-mi ca am scapat o verigheta si cum a luat-o el de jos si ca sigur este a mea. Si cand i-am spus ac nu e, a zis ca nici a lui nu e dar ca mi-o lasa mie, bineinteles nu inainte de a-mi cere acolo, simbolic, cativa euro.
Era insistent si jegos si m-a stresat. Dar mi-a trecut repede, ca eram in Paris si era asa frumos.
Am luat metroul, pe care l-am gasit foarte usor fiind zeci de indicatoare. Pe drum spre acsa de bilete, am fost intampinat de o tanti roma cu cativa copii romi care m-au asaltat si mi-au cerut bani. La casa de bilete am fost intrebat CEVA intr-o franceza stalcita. Si eu l-am intrebat zambind: Esti roman ? Si el a spus ca da si a plecat sa intrebe pe altcineva. Pe peron, am fost abordat de o persoana de etnie roma si de cetatenie romana si de sapun neauzind, avand omul nevoie sa stie incotro este o anumita statie. Vrand sa scap repede de el, i-am spus gresit. Mi-a parut rau de asta, dar mi-am dat seama prea tarziu. El m-a luat direct pe romaneste, spre deosebire de ceilalti care s-au prins ca-s roman dupa vreo 5-10 secunde.
Am ajuns la statia de metrou dorita, am facut un ocol inutil prin zona, cautand hotelul, dar intr-un final, l-am gasit. Am mancat, am facut dus, mi-am aranjat hainele si m-am dus la Stefan, prietenul colegei prietenei mele. Am baut o bere cu el, am mai vorbit despre ce a facut el in ultimele zile la Paris si am plecat amandoi sa ne intalnim cu prietenele noastre, care plecau de la serviciul lor temporar in acest oras minunat.
Ne-am intalnit, ne-am pupat si am plecat la o terasa acoperita. Am mancat, am baut, am fumat, am ras,am facut poze, unii au facut pipi … si apoi am plecat. Am dat pe o bere SAPTE euro. SAPTE. Am stat in fata Notre Damme-ului, ca era inchis si am ascultat un nene cantand la chitara. Am fost si pe la magazine de suveniruri ei mi-am luat si eu ceva. Apoi ne-am plimbat cu bicicletele putin. In Paris sunt biciclete, pe care le poti inchiria si le poti lasa la alt centru de inchiriere. Si plimbarica noastra a costat doar cate un euro de bicicleta.
Apoi, am luat metroul si ne-am dus spre casa. O calatorie costa 1,6 euro sau 11,6 euro zece calatorii. Metroul este foarte rapid.
Atat pentru prima zi.
Sa va scriu un banc !
– Cum se numeste o persoana care stie mai multe limbi ?
– Poliglot.
– Cum se numeste o persoana care stie doua limbi ?
– Bilingv.
– Cum se numeste o persoana care stie o singura limba ?
– Francez.
Ena mi-a adus aminte de o faza haioasa din liceu.
Noi am avut multe profesoare de limba franceza in liceu. Noi eram in grupa de incepatori la franceza si nu prea ne interesa aceasta limba straina. Si o domnisoara profesoara se tot stresa cu noi si pe noi nu ne pasiona deloc subiectul. Si la un moment dat, suparata, ne-a intrebat: Mai, dar daca va duceti in Franta, ce spuneti ?
La care, genial, Emi raspunde: Parlez-vous anglais ?
Cand am fost prima oara in Franta, chiar am aplicat aceasta solutie. Chiar daca francezii nu sunt talentati la limbi straine, te poti descurca vorbind englezeste pe ici, pe colo. Si am intrebat un sofer de autobuz daca parleste englezeste si mi-a raspuns: “Un peux”. Dupa ce am observat ca nu intelege in engleza ce l-am intrebat, am reusit sa formulez intrebarea: “Ou est la gare S.N.C.F. ?” si mi-a raspuns stalcit in engleza. I-a placut totusi provocarea.
Acum imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc frantuzeste. Poate a treia oara cand voi merge voi stii :D. Mi se pare o limba sexi, copilaroasa, romantica …
Alors, maine plec la Paris, acel celebru oras, legat de atata istorie si arta !
Si sper ca pentru 10 zile sa simt un pic din viata boema pe care au simtit-o si altii pe acolo.
Trebuie sa spun urmatoarele:
– cea mai mare pasiune a mea este muzica;
– cel mai mare regret al meu este ca nu am voce suficient de buna;
– cea mai mare dorinta a mea este sa invat muzica si sa compun.
De multi ani am o mare problema cu transportul in comun in sezonul rece.
In multe mijloace de transport in comun este MUUUUUUUUUUUULT prea cald. Omul se imbraca astfel incat sa-i fie bine afara. Si cand intri de la -5 grade Celsius la 25 de grade Celsius, nu prea e placut. Pentru mine este chiar ingrozitor. Ce sa fac ? Sa-mi dau jos hainele ?!?
Bine, romanii in general sunt mai ciudati si vor sa le fie foarte cald. Asta este tot o sechela cauzata de comunism. Si probabil nu exista vreo plangere la RATB impotriva caldurii excesive. Dar promit ca o voi face eu. La anu 😀 …
Problema e ca sunt anumite tramvaie sau autobuze in care intradevar este FRIG. Dar sunt atatea probleme in tara asta, incat asta este doar un moft copilaresc al meu.